Gheorghe Iacob, pictor şi sculptor, a inaugurat luni, 1 septembrie, la ora 18.00, la Sala Dalles, o retrospectivă a întregii sale activităţi artistice derulate pe parcursul unei vieţi de creaţie de peste 60 de ani. Retrospectiva, deschisă de marele critic Dan Hăulică, adună la un loc peste 1.000 de lucrari, expuse pe parcursul a 3 evenimente: · “Autenticitate şi transfigurare”, pictură şi sculptură, Sala Dalles, ora 18.00
(1-28 septembrie 2008)
· “La subsuoara norilor”, pictură şi acuarelă, Palatul Mogoşoaia, ora 17.00
(7 septembrie – 7 octombrie 2008)
· “Treapta forului public”, sculptură şi spaţii ambientale în mozaic, Galeria Dialog, Primăria sectorului 2, Bucur Obor, ora 17.00
(6 octombrie- 9 noiembrie 2008)
“În trilogia de expoziţii la care ne convoacă Gheorghe Iacob tresare un ritm inedit, de evenimente creatoare, grupându-se spornic şi tenace, cu o pregnanţă explozivă. Într-un interval de câteva săptămâni, înscriu, pe orbitele vieţii noastre artistice, cadenţe ce se reclamă parcă, insolit, de la calendarul vaselor spaţiale – o amplă experienţă ternara, autonom complexă, programată să se declanşeze în doi timpi”. (Dan Hăulică, Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă)
Gheorghe Iacob s-a născut la 5 septembrie 1925, în judeţul Buzău, urmând cursurile Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” în perioada 1946- 1953, cu specializările pictură şi sculptură. Începând cu 1948, Gheorghe Iacob participă la majoritatea Bienalelor de Pictură şi Sculptură, a Saloanelor Municipale şi la alte manifestări artistice, printre care se remarcă Expoziţia “Six jeunes peintres Roumains”, din cadrul Galeriei Lambert din Paris, în anul 1968:
“Gheorge Iacob ajunge la o sinteză strălucitoare a geometriei şi a culorii. El a ştiut să păstreze bogatele armonii ale unei tradiţii româneşti care s-a rostit în covor şi în ţesături, în costum şi în icoane pe sticlă, în toate obiectele ieşite dintr-un artizanat ţărănesc care, fără îndoială, e unul din cele mai minunate din Europa. Această culoare vibrantă, Iacob a pus-o în serviciul unui proiect intelectual asemenea aceluia care i-a animat odionioară pe artiştii constructivişti şi care se poate rezuma ca un spectacol al lumii ordonat după canoanele geometriei. Însă arce, triunghiuri, linii drepte sau frânte sunt purtate de un suflu care le da un dinamism straniu. Formele se mişca sub privire şi caută parcă a se logodi cu fervoarea fauve a culorii care le străbate.” (L’Arche 28.XI 1968, Paris, Franţa)
{mosloadposition user10}
