de Christopher Dembik, Director Analiză Macro, Saxo Bank
Retragerea SUA din Acordul de parteneriat transpacific (TPP) este un pas în direcția greșită și cel mai pesimist scenariu pentru economia globală. Va avea, în principal, cinci consecințe directe:
– Va reduce comerțul global pe viitor, comerț care a fost mult încetinit de la criza financiară încoace, și cu siguranță va duce la sfârșitul procesului de globalizare care a început după cel de-Al Doilea Război Mondial și care a fost în general benefic pentru țările emergente prin favorizarea apariției unei vaste clase de mijloc în multe țări, cum e China și Brazilia
– Va împinge PIB-ul global, care se chinuie să atingă nivelurile pre-criză, puțin mai jos în anii următori. Revenirea unei creșteri economice puternice este amânată pe termen nedefinit, ceea ce înseamnă că majoritatea economiilor dezvoltate vor fi nevoite să se obișnuiască cu o creștere medie anuală a PIB-ului în jur de 1% și 2% și cu niveluri mari ale șomajului
– Este un semn ce indică sfârșitul acordurilor regionale de liber schimb și confirmă faptul că tratatul negociat între Statele Unite și Europa este în moarte clinică. Doar oficialii din Comisia Europeană mai cred că se poate ajunge la un acord în următoarele luni. Semnarea unor acorduri importante de liber schimb între regiuni devine parte din trecut
– Înseamnă că protecționismul s-a întors, deocamdată disimulat, și ar putea duce la bariere comerciale mai mari și la devalorizări competitive pe parcursul președinției lui Trump. Totuși, acest tip de strategie economică s-a dovedit a fi un mare eșec în anii 1930 și nu avem niciun motiv să credem că ar funcționa mai bine în zilele noastre
– Confirmă retragerea lentă a Statelor Unite din APAC care este o parte din zona sa tradițională de influență. Va constitui o oportunitate excelentă pentru creșterea influenței Chinei în regiune. China, care nu e parte din TPP, va putea să se extindă în Asia și în America Latină, profitând din plin de influența în scădere a Statelor Unite. Aceasta este confirmarea faptului că Statele Unite se întorc încetul cu încetul la izolaționism, așa cum s-a întâmplat în anii 1920, de exemplu
Cât despre piețele financiare, este dificil de determinat impactul direct. Cu toate acestea, creșterea globală mai mică, intrările de capital străin în scădere în țările emergente și posibila apariție a restricțiilor comerciale nu sunt niciodată lucruri pozitive, pe termen lung, pentru burse. Deocamdată, acestea sunt bine orientate pentru că politica monetară a Fed și ECB continuă să aibă o influență decisivă asupra prețului activelor financiare. Totuși, la un moment dat, o creștere slabă pe o perioadă mai lungă va avea, în final, un impact asupra rezultatelor companiilor listate și, prin urmare, asupra indicilor globali importanți.
Perioada care începe este foarte nesigură din punct de vedere economic. Cei mai recenți indicatori confirmă că SUA este o economie sănătoasă, dar că ajunge la finalul ciclului său economic. Au trecut 35 de trimestre de la ultima contracție economică. Cu excepția unui record de longevitate (40 de trimestre în epoca de aur a lui Clinton), Statele Unite se vor confrunta cu o nouă recesiune în următorii patru ani. Prin retragerea din acordurile de liber schimb și prin promovarea restricțiilor comerciale, Donald Trump își asumă riscul de a grăbi revenirea recesiunii și împinge lumea într-o nouă perioadă de șomaj la scară largă.
