Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Centrul Român de Reconstrucţie vor lua măsurile necesare pentru reconstrucţia ecologică a râurilor
În urma întâlnirii celor două instituţii au fost abordate aspecte generale, legale, în domeniul reconstrucţiei ecologice a apelor şi a conservării zonelor protejate şi a fost prezentată legislaţia elaborată în acest sens
Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Centrul Român de Reconstrucţie, au organizat în această săptămână, o întâlnire de lucru pentru a analiza aspecte ecologice ale situaţiei actuale privind implementarea Directivei cadru a apelor în România şi măsurile necesare pentru reconstrucţia ecologică a râurilor.
Această întâlnire a fost prezidată de doamna Lucia Ana VARGA, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor. La această întâlnire au participat domnul doctor inginer Petru Şerban, Director – Administaţia Naţională “Apele Române”, domnul profesor doctor Angheluţă Vădineanu, de la Catedra de Ecologie Sistemică din cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii Bucureşti, domnul profesor doctor Grigore Davideanu, Facultatea de Biologie a Universităţii “Al. I. Cuza”, membrii Centrului Român de Reconstrucţie a Râurilor, specialişti în domeniul apelor şi în special în domeniul ecologiei acvatice.
În cadrul întâlnirii au fost discutate aspecte generale, legale în domeniul reconstrucţiei ecologice a apelor şi a conservării zonelor protejate şi a fost prezentată legislaţia elaborată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor în acest sens. Printre temele abordate au fost subliniate problematici privind legătura existentă între ecosistemele acvatice şi speciile faunistice/piscicole care le aparţin (reacţia speciilor la modificările habitatelor), conservarea şi restaurarea ecologică a sistemelor lentice: lacuri, bălţi şi a sistemelor lotice: fluvii, râuri – cerinţe, oportunităţi şi limite în abordarea acestor aspecte de reconstrucţie, precum şi evaluarea a proiectelor de reconstrucţie ecologică.
În România există peste 4800 cursuri de apă interioare cu o lungime de 78.905 km, dintre care pentru o lungime de 24.533 km se realizează monitorizarea calităţii apelor în 736 secţiuni de control, de-a lungul cursurilor de apă.
În funcţie de starea ecologică, cursurile de apă se încadrează în cinci categorii. 1,9 % se încadrează în clasa de calitate V (cu stare ecologică rea), 5,3 % se încadrează în clasa de calitate IV (cu stare ecologică nesatisfăcătoare), 7,9 % se încadrează în clasa de calitate III (cu stare ecologică moderată), 85 % se încadrează în clasa de calitate I şi II (cu stare ecologică foarte bună şi respectiv bună), iar conform Directivei cadru în domeniul apelor (2000/60/EC), toate apele din România trebuie să atingă “starea bună” (respectiv clasa de calitate I şi II).
De asemenea lucrările de infrastructură în domeniul gospodăririi apelor existente în România (care constituie presiuni hidromorfologice), afectează o mare parte a biodiversităţii din cursurile de apă din bazinele/spaţiile hidrografice. Cele mai importante lucrări de infrastructură sunt 252 de lacuri de acumulare, dintre care cele mai importante sunt acumulările Porţile de Fier I şi II, Stânca Costeşti, Izvorul Muntelui, Vidra şi Vidraru, 7100 km de îndiguiri şi 6600 km de regularizări (Sectorul românesc al Dunării este îndiguit în proporţie de 80 %), 177 derivaţii de apă (inclusiv canale), 135 prize de apă care prelevă debite importante de apă şi 147 restituţii importante.
În acest cadru, prezentarea interacţiunii între presiunile hidromorfologice, reprezentate de componentele principale ale infrastucturii de gospodărirea apelor (lacuri de acumulare, poldere, diguri, derivaţii, prize, etc) şi ecosistemele acvatice, a fost de un interes deosebit. Acestea s-au referit la efectele acestor presiuni asupra faunei acvatice în lunca Dunării inferioare, precum şi la migraţia speciilor de sturioni.
De asemenea au fost abordate şi considerentele privind necesitatea amplasării dispozitivelor de trecere destinate asigurării procesului de migraţie a peştilor pe cursurile de apă amenajate, definirea tipului de ihtiofaună acvatică (migratoare, semi-migratoare sau sedentară) precum şi managementul fondurilor de pescuit în zona montană.
În finalul întâlnirii s-au formulat concluzii privind continuarea eforturilor de implementare a măsurilor de reducere a presiunilor hidromorfologice asupra cursurilor de apă precum şi de evaluare a costurilor acestor măsuri, în vederea atingerii “stării bune” a apelor, conform obiectivului major al Directivei cadru apă, la nivelul întregii Comunităţi Europene.
{mosloadposition user10}
