Jim Crace
Editura ALLFA
Actiunea romanului “Recolta” se petrece intr-un oras cu 20 de gospodarii, cu oameni care lucrau pentru un singur stapan. Avem asadar de-a face cu o comunitate inchisa, iar orice nou-venit va avea mult de lucru pana la a fi acceptat.
Totul incepe cu o zi in care doua fuioare de fum se vad in zare, lucru care coincide cu momentul in care o familie se mutase la marginea satului. Totul se intampla in perioada in care incepea recolta. Primul fuior anunta faptul ca noua familie s-a mutat acolo, dar al doilea arata ca este o problema la mosia conasului Kent. Unul dintre hambarele stapanului luase foc, motiv pentru care apar complicatii. Evident, vina este pusa exclusiv pe seama noilor veniti. Cum evolueaza actiunea va las pe voi sa aflati.
Interesant este ca povestea este spusa de un personaj care venise si el aici, in urma cu 12 ani. Cu alte cuvinte, de un strain care trecuse, cu ceva timp in urma, prin ceea ce trebuie sa treaca noua familie pentru a fi acceptata in comunitate.
Romanul (recent premiat) are accent pe poveste, avand in vedere ca avem si un narator aparte. Mai putin dialog, mai mult accent pe poveste si, mai ales, pe subiectul de dincolo de poveste. Ca mentiune suplimentara, intreaga poveste cuprinsa in roman se desfasoara de-a lungul a sapte zile. Un numar cu o simbolistica speciala – sa ne aducem aminte de cate zile are saptamana si in cat timp se presupune ca a fost creat Pamantul. Accentul cade foarte mult pe comunitate, pe reguli, pe modul in care sunt vazuti strainii, pe problemele cu care se confrunta cei care vor sa se integreze. S-ar putea sa remarcati si folosirea extreme de des a “al nostrum”, “ai nostri” si a altor elemente care arata posesia, subliniind diferenta intre “noi” si “ei”.
La final, va las cu vorbele de la inceputul cartii, de dinainte de roman in sine:
“Cand te apuci sa scrii un roman e ca si cum te-ai apuca sa impingi un bolovan pe povarnisul unui deal. Dupa o vreme, ca sa complicam metagora, bolovanul se umple cu heliu si se transforma intr-un balon care te ia pe sus si te duce pana in varf. Tot ce trebuie sa faci e sa nu-ti pierzi cumpatul si sa ai incredere in povestire. Povestirea ne insoteste de mii de ani si ne-a ajutat in nenumarate feluri – tocmai de aceea, in termeni darwinisti, a supravietuit.”
