Analiza de John J. Hardy, Head of FX Strategy, Saxo Bank
Volatilitatea își face din nou simțită prezența și pare decisă să rămână – poate și din cauza faptului că lumea investițională a avut un moment “Evrika!”: într-un univers al valutelor umflate, cu valori nesusținute și necerute, câștigătorul este mereu statul care își devalorizeaza cel mai mult propria monedă. Dupa ce au câștigat alegerile din Japonia în decembrie trecut, liberal democrații niponi au dat semnalul începerii unui adevărat război al valutelor. Întrebarea e: vă permiteți să lipsiți din bătălia asta?
După spectaculoasa mișcare de la sfârșitul lui 2008, volatilitatea de pe piața valutelor a revenit la marje mai normale, cu niște ‘hopuri’ ocazionale în perioada 2009-2011. Apoi, în 2012, volatilitatea a devenit incontrolabilă, în special spre sfârșitul anului, aflându-se în marje pe care nu le-am mai întâlnit din 2006-’07, adică din perioada când piața creditelor stătea să se prăbușească. În unele cazuri, cum ar fi GBPUSD și USDCAD, marja de tranzacționare a ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii zeci de ani.
Analiștii s-au întrecut care mai de care să explice volatilitatea scăzută ca fiind un rezultat al dispariției spreadurilor pe dobânzi: calul “câștigător” din G10, dolarul australian, avea o dobândă overnight de numai 3,00%, de exemplu. Până și băncile centrale emergente au început să taie din dobânzi pentru a-și încuraja propriile economii. Între timp, spun experții, băncile centrale au îndepărtat toate riscurile sistemice prin eforturile lor de a fi omniprezente și omnipotente în a preveni orice tip de risc negativ prin furnizarea de lichidități nesfârșite piețelor.
Apoi, la mijlocul lui noiembrie trecut, a venit anunțul începerii campaniei electorale în Japonia, ceea ce l-a așezat imediat în lumina reflectoarelor candidatul opoziției liberal-democrate (LDP) și retorica sa de a “slăbi” yenul, într-un efort deghizat de a ține inflația sub control. De atunci și după ce Abe a preluat funcția de premier, yenul japonez (JPY) a scăzut cu un uimitor 17% în raport cu dolarul american și cu peste 20% în raport cu moneda euro, în mai puțin de trei luni. Între timp, Banca Centrală Europeană a lăsat prea mult din balanța de plăți la voia băncilor, care au profitat de încremenirea BCE pentru a-și plăti mai devreme niște urgențe de lichidități. Asta a însemnat că Euro pur și simplu a explodat anul acesta. Lira sterlină plutește în abis de teama unei noi vijelii bancare, odată ce guvernatorul Carney va prelua șefia Băncii Angliei, vara aceasta. AUD și CAD sunt și ele în impas. Dar acesta este doar începutul – vor fi multe valuri mari în oceanul valutelor, în lunile care vin.
Japonia a fost cea care a dat startul prin transformarea politicii valutare într-una de interes național. Putem înțelege asta, însă într-o economie globală, mai ales într-una “lovită” de cerere scăzută și supraproducție, decizia este și un act de agresiune economică internațională care nu va rămâne fără repercusiuni. Războiul global al valutelor a început.
Sunt doi factori care pot atrage volatilitate pe piețele FX. Primul este politizarea băncilor centrale – deja se întâmplă în Japonia, dar s-ar putea întâmpla și undeva mai “aproape” de noi, de exemplu în Anglia, dacă noul guvernator Carney va face noi eforturi de a ajuta Regatul Unit să atingă “viteza de evadare”. Politizarea vine odată cu recunoașterea faptului că băncile centrale exercită cea mai mare influență asupra monedei și economiei unei națiuni, influență pe care politicienii ar dori să și-o asume, din moment ce alegătorii cer condiții mai bune de viață și îi fac pe liderii politici răspunzători de asta.
Al doilea factor va fi răspunsul internațional la acțiunea dramatică a Japoniei. Fixați-vă centurile de siguranță și urmăriți deopotrivă volatilitatea și mișcările dramatice de pe piața valutelor. Piața este în plin proces de trecere de la vechea paradigmă – care presupunea o asumare minimă de riscuri, bazându-ne pe preluarea lor de către băncile centrale, la noua paradigmă – care presupune un adevărat război al valutelor în care, una după alta, națiunile se luptă pentru a arăta lumii agresivitate și competitivitate în devalorizarea monedelor. Toate valutele trebuie să fie însă pregătite să accepte un lucru: pe termen lung, toate vor avea de pierdut în fața adevăratei valute, aurul. Între timp, să ne amuzăm cu marele spectacol.
{mosloadposition user9}
