Joe Haldeman
Editura Nemira
In 1996 a fost data Legea de Mobilizare a Elitei. Ca urmare a acestui lucru, tineri inteligenti sunt mobilizati si antrenati pentru a fi trimisi in spatiu si a pazi planetele portal ale colapsarilor si sa lupte impotriva tauranilor. “Asa ajunsesem aici, cincizeci de barbati si cincizeci de femei cu IQ-uri de peste 150 si corpuri neobisnuit de sanatoase si puternice, tarandu-se dragalas prin noroiul si zapada statului Missouri, reflectand asupra utilitatii abilitatilor noastre de a construi poduri pe planete unde singurele fluide sunt ocazionalele baltoace de heliu lichid.” (p. 13)
Acesta este inceputul pentru soldatul Mandella (se constata usor ca numele eroului principal este o anagrama a numelui autorului cartii), un inceput al unei aventuri pe care nici nu o banuieste dar si a unei transformari interioare.
Cartea este scrisa in anii `70 si a fost recompensata cu premiul HUGO. Romanul SF este unul in care exista multe elemente interesante: un dusman care nu este urat de toti soldatii pamanteni trimisi sa lupte impotriva lui; razboiul vazut din perspectiva soldatilor – modul in care tot ce se intampla ii marcheaza pe cei care supravietuiesc; imposibilitatea soldatului de a se adapta la intoarcerea acasa. Sunt foarte multe descrieri – inclusiv ale luptelor – care cuceresc, surprind sau socheaza. Sunt idei sau elemente care surprind: de pilda, cativa ani petrecuti in spatiu echivaleaza cu zeci de ani pe pamant. Astfel, intr-una dintre datile cand Mandella se intoarce acasa este socat de schimbarile care au avut loc: isi gaseste mama intr-o relatie cu o persoana de acelasi sex in urma „imperecherilor selective”.
Fiindca nu se poate integra, Mandella alege sa revina in spatiu si astfel se afunda intr-un razboi pe care nu il intelege si lupta impotriva unui dusman pe care, de fapt, nu il uraste.
Romanul este inspirat din experienta personala a autorului – a luptat in razboiul din Vietnam – lucru precizat de la bun inceput si devine, in esenta, o meditatie pe tema razboiului si a impactului acestuia asupra societatii in general si a soldatilor in particular. Actiunea are un ritm alert, personajele sunt bine conturate, rasturnarile de situatie apar des, armele si costumele soldatilor sunt interesante si ele, astfel ca povestea se citeste pe nerasuflate.
„Razboiul etern” este un roman SF de referinta, o carte care merita a fi citita si care trebuie sa fie inteleasa tinand cont de faptele reale care au inspirat-o.
