Am pierdut 68% din populațiile de vertebrate din fauna sălbatică, în medie, din 1970
- Cauzele includ aceleași tipuri de distrugere a mediului – cum ar fi defrișările, agricultura nesustenabilă și comerțul ilegal cu animale sălbatice – care contribuie la răspândirea virusurilor precum cel care a provocat pandemia COVID-19
- WWF solicită acțiuni urgente pentru a inversa tendința de pierdere a biodiversității până în 2030, punând capăt distrugerii habitatelor naturale și îmbunătățind sistemul alimentar
Populațiile globale[1] de mamifere, păsări, amfibieni, reptile și pești au suferit, în medie, un declin de două treimi, în mai puțin de jumătate de secol, din cauza acelorași factori care au contribuit la apariția bolilor zoonotice, cum e COVID-19, conform Raportului Planeta Vie 2020, publicat azi de WWF.
Indicele Planeta Vie (LPI), furnizat de Societatea Zoologică din Londra (ZSL), arată că aceiași factori despre care se crede că măresc vulnerabilitatea planetei la pandemii – între care schimbarea utilizării terenului și utilizarea și comerțul faunei sălbatice – sunt și unii dintre factorii determinanți din spatele scăderii medii de 68% a populațiilor globale de specii de vertebrate între 1970 și 2016.
„Raportul Planeta Vie 2020 subliniază modul în care distrugerea accelerată a naturii de către oameni are efecte catastrofale nu numai asupra populațiilor sălbatice, ci și asupra sănătății umane și a tuturor aspectelor vieții noastre”, a declarat Marco Lambertini, director general, WWF International.
„Incendiile forestiere devastatoare, criza climatică, pandemia, toate sunt semnale de alarmă prin care natura ne atrage atenția că ne apropiem foarte mult de un punct fără întoarcere. Întrebare este acum, la ce nu vrem să ne mai întoarcem? Pentru că putem să contiuăm să distrugem natura și să pierdem acele elemente de care depinde sănătatea și bunăstarea noastră. Sau, putem să alegem să nu ne mai întoarcem la normalul care nu mai funcționa de zeci de ani. Putem să creăm un nou normal, pentru binele naturii și pentru binele oamenilor”, a adăugat Dr. Orieta Hulea, director WWF-România.
Raportul Planeta Vie 2020 apare la fiecare doi ani (începând cu 1998) și prezintă o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra stării lumii noastre naturale prin LPI, care urmărește tendințele abundenței globale a faunei sălbatice. Raportul include contribuțiile a peste 125 de experți din întreaga lume, din 61 de universități, ONG-uri și birouri WWF. Raportul arată că principala cauză a scăderii dramatice a populațiilor de specii terestre observată în LPI este pierderea și degradarea habitatului, inclusiv defrișările, determinate de modul în care noi, ca umanitate, producem alimente.
Printre speciile pe cale de dispariție incluse în LPI se numără gorila de câmpie de vest, specie care a înregistrat un declin estimativ de 87% între 1994 și 2015, în Parcul Național Kahuzi-Biega, Republica Democrată Congo, în principal din cauza vânătorii ilegale[2]. Un alt exemplu și mai dramatic este cazul papagalului gri african: în sud-vestul Ghana, populația a scăzut cu până la 99% între 1992 și 2014 din cauza capcanelor folosite pentru comerțul cu păsări sălbatice și din cauza pierderii habitatului[3].
LPI, care a urmărit aproape 21.000 de populații a peste 4.000 de specii de vertebrate între 1970 și 2016, arată, de asemenea, că populațiile de animale sălbatice de apă dulce au suferit un declin de 84% – cel mai puternic declin mediu al populației din orice biom, echivalent cu 4% pe an, din 1970. Un exemplu este populația reproducătoare a sturionului chinez din râul Yangtze din China, care a scăzut cu 97% între 1982 și 2015 din cauza barajelor apărute pe căile sale de migrație[4].
„Existența unor coridoare de migrație care să asigure accesibilitatea sturionilor la locuri de reproducere suficiente și de calitate, dar și a puilor de sturioni la locuri de hrănire, sunt esențiale pentru supraviețuirea acestor specii. Degeaba creionăm alte tipuri de măsuri de conservare dacă sturionii nu pot ajunge și folosi habitatele care le asigură perpetuarea. De aceea, managementul acestor coridoare trebuie să meargă în sensul păstrării celor încă existente și refacerii conectivității longitudinale în orice situație este posibil”, adaugă Cristina Munteanu, Manager proiect ape dulci la WWF-România.
Raportul Planeta Vie 2020 se lansează cu mai puțin de o săptămână înainte de cea de-a 75-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, când se așteaptă ca liderii să revizuiască progresele realizate în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare durabilă, Acordul de la Paris și Convenția privind diversitatea biologică (CBD). UNGA 2020 va reuni liderii mondiali, întreprinderile și societatea civilă pentru a dezvolta cadrul de acțiune post 2020 privind biodiversitatea globală și marchează astfel un moment important în ceea ce privește stabilirea bazelor pentru un nou acord pentru oameni și natură, un Legământ pentru Pământ.
Lambertini a adăugat: „Modelarea Bending the Curve (n.r. inversarea tendințelor cu privire la pierderea biodiversității) oferă dovezi clare că, dacă mai sperăm să refacem natura ca să oferim generațiilor actuale și viitoare ceea ce au nevoie, atunci liderii mondiali trebuie – pe lângă eforturile de conservare – să facă sistemul alimentar mai sustenabil și să elimine defrișările din lanțurile de aprovizionare, una dintre principalele cauze ale declinului populațiilor sălbatice.
Având în vedere că liderii se reunesc virtual pentru Adunarea Generală a ONU în câteva zile, această cercetare ne poate ajuta să obținem un Legământ pentru Pământ, care va fi cheia pentru supraviețuirea pe termen lung a populațiilor sălbatice, a plantelor, a insectelor și a naturii, inclusiv a omenirii. Niciodată nu am avut mai multă nevoie ca acum de un Legământ.”
[1] * Folosind datele de la 4.392 specii și 20.811 populații, Indicele Planeta Vie din 2020 arată o scădere de 68% în ceea ce privește mărimea medie a populațiilor monitorizate pe parcursul a 46 de ani – nu numărul de animale individuale pierdute.
[2] Plumptre, A., S. Nixon, et al. (2016). Status of Grauer’s Gorilla and Chimpanzees in Eastern Democratic Republic of Congo: historical and current distribution and abundance, Wildlife Conservation Society, Fauna & Flora International, Institut Congolais pour la Conservation de la Nature: 1-46.
[3] Annorbah, N. D., N. J. Collar, et al. (2015). “Trade and habitat change virtually eliminate the Grey Parrot Psittacus erithacus from Ghana.” Ibis 158(1): 82-91.
[4] Zhuang, P., F. Zhao, et al. (2016). “New evidence may support the persistence and adaptability of the near-extinct Chinese sturgeon.” Biological Conservation 193: 66-69.
