bugetul UE devine din ce in ce mai mult un instrument de investitie
Raportul financiar pe 2012, publicat marți, 26 noiembrie, de către Comisia Europeană, arată că 94% din suma totală de 135,6 miliarde euro care reprezintă bugetul UE pe 2012 a fost alocată unor beneficiari din întreaga Europă, cum ar fi cercetătorii, studenții, întreprinderile mici și mijlocii, orașele, regiunile și ONG-urile.
În 2012, bugetul UE a prevăzut o finanțare sporită în domenii care favorizează creșterea, crearea de locuri de muncă și investițiile în cercetare și educație:
- Fondul de coeziune a contribuit anul trecut cu 9,6 miliarde euro la construirea a 1.274 km de străzi și a 950 km de căi ferate;
- anul trecut au fost primite 17.374 de cereri de finanțare din UE în domeniul cercetării, 7,8 miliarde euro fiind acordate prin intermediul celui de Al șaptelea program-cadru de cercetare;
- 1,2 miliarde euro au fost investite în învățarea pe tot parcursul vieții.
Raportul arată, de asemenea, că UE rămâne lider mondial în materie de ajutor umanitar, oferind asistență unui număr de peste 122 de milioane de persoane din peste 90 de țări din afara frontierelor Uniunii Europene.
Ponderea cheltuielilor administrative (salarii, pensii, clădiri…) a rămas stabilă în 2012, reprezentând 6% din bugetul total al UE.
„Deși anul 2012 a fost marcat de dificultăți financiare, bugetul UE pentru acest exercițiu financiar a continuat să furnizeze finanțare și să sprijine investițiile în interesul cetățenilor și al regiunilor Europei”, a declarat dl Janusz Lewandowski, comisarul UE pentru programare financiară și buget. „Gradul ridicat de execuție a bugetului confirmă importanța sporită a finanțării UE acordate în faza redresării economice incipiente”.
Principalii beneficiari
În termeni absoluți, beneficiind de 15,7 miliarde euro, Polonia a fost destinatarul principal al fondurilor acordate de UE (urmată de Spania și Franța). Dacă se raportează volumul finanțării UE la venitul național brut, Estonia este principalul beneficiar, fiind urmată de Letonia și Lituania.
Germania (urmată de Franța, Marea Britanie și Spania) a rămas beneficiarul principal al fondurilor UE în domenii precum cercetarea și inovarea; Polonia a beneficiat în cea mai mare măsură de finanțarea în materie de coeziune. Franța a fost cel mai important beneficiar al fondurilor agricole, urmată de Germania, Spania și Italia. Olanda a fost beneficiarul principal în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, în timp ce Italia, urmată de Belgia, se situează pe primul loc în ceea ce privește fondurile obținute de la bugetul UE, în cadrul secțiunii dedicate „cetățeniei”.
Contribuțiile statelor membre la bugetul UE
În mod tradițional, raportul oferă informații cu privire la „soldurile bugetare operaționale”, și anume diferența dintre contribuția statelor membre la bugetul UE și cuantumul fondurilor UE pe care acestea le primesc. Acest calcul nu oferă decât o imagine parțială a costurilor în raport cu beneficiile pe care le presupune apartenența la UE, întrucât nu ia în considerare diverși parametri, cum ar fi avantajele financiare pe care orice stat membru le obține de pe urma pieței interne sau a societăților sale private cărora li se atribuie contracte în cadrul unor proiecte finanțate de UE în alte țări.
Statele membre afectate de criză (Grecia, Portugalia și Spania) se numără printre principalii beneficiari în 2012, în timp ce Suedia, Danemarca și Germania sunt cei mai importanți contribuabili neți.
Cele mai mari economii aduc contribuția cea mai importantă la bugetul UE. În 2012, avuția (exprimată cu ajutorul indicatorului VNB) a contribuabililor neți a crescut cu 2,4% în medie, în timp ce VNB-ul beneficiarilor neți a rămas practic neschimbat din cauza crizei economice. Bugetul UE este întemeiat pe principiul solidarității; astfel se explică de ce, în anumite cazuri, contribuțiile nete au crescut.
Mai mult, majoritatea statelor membre au îmbunătățit execuția fondurilor aferente politicii de coeziune și altor programe de investiții care le-au fost alocate și au primit mai multe fonduri în temeiul politicii agricole; acești factori explică, de asemenea, creșterea redusă a contribuțiilor din partea contribuabililor neți.
{mosloadposition user9}
