la ICR New York si Romanian Film Festival in Seattle, intre 16 si 22 noiembrie
Regizorul Radu Gabrea si actrita Victoria Cocias vor participa la Romanian Film Festival in Seattle, “One Eye Laughing, One Eye Crying: Tales of Resistance”, ce se va desfasura intre 20 si 22 noiembrie 2015.
Evenimentul este organizat de American Romanian Cultural Society, cu sprijinul Institutului Cultural Roman la New York, Ministerului Afacerilor Externe, University of Washington s.a.
Pe 21 si 22 noiembrie vor fi prezentate doua dintre filmele reprezentative ale reputatului regizor Radu Gabrea: “O poveste de dragoste, Lindenfeld” (2013), cu actrita Victoria Cocias in rolul principal si documentarul “Mostenirea lui Goldfaden” (2004), dedicat intemeietorului teatrului modern, Avram Goldfaden.
Proiecțiile vor avea loc în prezența regizorului Radu Gabrea și a producătorului și actriței Victoria Cociaș, fiind urmate de câte o sesiune de întrebari și răspunsuri.
Pe 22 noiembrie, in cadrul American-Romanian Cultural Intersections, eveniment special din programul festivalului, renumita actrita Victoria Cocias va interpreta spectacolul “Maria Callas – La Divina” dupa “Master Class” de Terrence McNally, in regia lui Radu Gabrea, piesa multipremiata si aclamata international.
“O interpretare excepțională, cum demult nu s-a mai văzut la Washington. Un spectacol remarcabil condus, cu o mână de maestru de regizorul Radu Gabrea.” (Kyra Winthrop – St. Gery)
“O mare actriță, într-un spectacol de zile mari.” (James Claridge)
De asemenea, regizorul Radu Gabrea va fi omagiat la New York, în cadrul unei retrospective organizate la Institutul Cultural Roman de la New York pe data de 16 noiembrie, cand vor fi prezentate documentarele “Si s-au dus ca vantul…” (“Baraseum, Baraseum”) (2010) si „Evrei de vânzare” (2012).
Cu peste 45 de ani de carieră, Radu Gabrea este unul dintre cei mai prolifici regizori români contemporani:
“După o carieră de 40 de ani a lui Radu Gabrea, cuprinzând un număr impresionant de filme documentare și de ficțiune, care nu au făcut parte din ceea ce se numește în mod general “film de autor”, Radu Gabrea optând în mod deliberat pentru filme orientate spre o mai largă audiență, el a reușit totuși să-și câștige un statut unic printre cineaștii români, acela de autentic regizor european, sfidând timpul printr-o constantă preocupare de a îmbina în mod armonios în filmele sale fapte istorice relevante cu forme filmice de fictiune de mare interes artistic.”Citizen Gabrea [Kane]” ar fi cu siguranță cea mai potrivită poreclă a regizorului.” – Dominique Nasta, “Contemporary Romanian cinema”, Wallflower Press, London & New York
Filmele din program:
Romanian Film Festival in Seattle, 21 nov si 22 nov
O POVESTE DE DRAGOSTE, LINDENFELD (2013)
Sinopsis
În Frankfurt-ul anului 2005, Ulrich (Ully) Winkler, preşedintele unei mari companii (personaj principal interpretat de Victor Rebengiuc, aflat la prima colaborare cu Radu Gabrea), vede la televizor un reportaj despre un fost sat german din Banat. Acesta este Lindenfeld, în care Ully se născuse şi trăise până în 1945.
În prezentul acţiunii, la şase decenii după ce a fugit în Germania şi a început să facă avere, străduindu-se să-şi şteargă din memorie legăturile sale cu România, Ully este puternic marcat de imaginile văzute, aşa că decide ca împreună cu Boris, vechiul său servitor şi prieten credincios, să plece în secret la Lindenfeld. Acolo o regăseşte pe Helga, iubita sa din cruda tinereţe (interpretată la maturitate de Victoria Cociaş).
Ceea ce urmeazã este o poveste dulce-amarã, plinã de nostalgie, candoare și momente tragicomice.
Romanian Film Festival in Seattle, 22 nov
MOȘTENIREA LUI GOLDFADEN (2004)
Sinopsis
Povestea fascinantă a poetului și dramaturgului Aavram Goldfaden, supranumit Shakespeare-ul evreilor, cel care a întemeiat primul teatru evreiesc profesionist și a cărui influență e prezentă și astăzi.
Filmul este o plimbare muzicală prin istoria teatrului idiş. Din cramele din Moldova până pe scenele de pe Broadway, acest documentar este o celebrare a muzicii teatrului idiş, a rolului său în cultura evreiască-americană, precum şi a lui Zalmen Mlotek, o autoritate în sfera muzicii populare şi a teatrului Klezmer, recunoscută internaţional.
Crescut într-o familie vorbitoare de idiş renumită pentru colecţia lor de cărţi cu cântece idiş, Zalmen Mlotek a reprezentat o forţă inovatoare în introducerea pieselor de teatru idiş contemporan în comunităţi din întreaga lume. El este director artistic la Teatrul Idiş „Folksbiene Theatre”, cea mai veche scenă de teatru idiş din lume, fondată în 1915. Filmul prezintă muzica, interpreţii şi poveştile teatrului idiş, folosind fotografii rare de arhivă, înregistrări şi perspective personale ale câtorva personalităţi contemporane: Zalmen Mlotek, Itzik Gottesman, Nahma Sandrow, Golan Ofer, Yale Strom, Harry Eliad, Carol Markovitch, Alyssa Pia Quint, Moshe Yassur, Iacov Bodo, Elisabeth Schwarz, Eleanor Reissa, Sandler Gera, Ioan Holban.
ICR New York, 16 nov
EVREI DE VÂNZARE (2012)
Sinopsis
Un documentar incitant, care abordeazã un subiect inedit – „cea mai mare operaþiune prin care un stat și-a vândut propriii cetãþeni, petrecutã pânã azi în Europa”.
În 1974, un pasager român cu paºaport diplomatic s-a îmbarcat pe aeroportul din Zürich într-un avion cu destinaþia Bucureºti. Zborul a decurs fãrã evenimente. Însã, odatã ajuns la Bucureºti, diplomatul a realizat cu groazã cã una dintre valize – primitã de la o veche cunoºtinþã, cu puþin timp înaintea plecãrii – îi lipsea. Diplomatul era generalul M., ºef de divizie la Direcþia Generalã de Informaþii Externe, ramura de spionaj a temutei Securitãþi. Iar cunoºtinþa care îi dãduse valiza era Shaike Dan, consilier de rang înalt al mai multor prim-miniºtri israelieni ºi unul dintre cei mai respectaþi agenþi ai sistemului de informaþii externe al Israelului. Valiza conþinea un milion de dolari, bani daþi lui M. pentru a permite ca un anumit numãr de evrei sã emigreze în Israel. Întâlnirea de la Zürich este doar un episod din istoria organizãrii de cãtre guvernul român, în timpul anilor postbelici, a unui anumit tip de comerþ cu fiinþe umane, unul dintre cele mai mari din întreg secolul XX: vânzarea evreilor români cãtre Israel.
ICR New York, 16 nov
ȘI S-AU DUS CA VÂNTUL… (BARAȘEUM! BARAȘEUM!) (2010)
Sinopsis
Filmul este un omagiu adus Teatrului Barașeum, teatru în care artiștii evrei – dansatori, muzicieni, actori – expulzați din teatrele românești prin legile antisemite din România perioadei 1941 – 1944, au realizat spectacole unice, de neuitat. Cei mai importanþi artiºti evrei au dat naºtere, în teatrul de pe strada din Cartierul Văcărești purtând numele doctorului şi savantului evreu Iuliu Barasch, unui spaþiu unic al frumosului ºi al încrederii în viaþã, în acelaºi timp în care în alte pãrþi ale României, violenþa antisemitã îºi urma cursul inexorabil.
Titlul documentarului, “Și s-au dus ca vântul…”, este împrumutat de la melodia interpretată de Agnia Bogoslava în primul spectacol de la Barașeum, “Ce faci astă-seară?”, ce a avut premiera pe 1 martie 1941.
Ideea filmului i-a venit lui Radu Gabrea după ce a citit cartea de amintiri a Agniei Bogoslava realizată împreună cu Costel Safirman și purtând același titlu, “Și s-au dus ca vântul…” (publicată în 2006). Pentru a descrie miraculoasa naştere şi activitate a teatrului evreiesc Baraşeum în plină perioadă hitleristă, cei doi realizatori au folosit, pe lângă interviul cu Agnia Bogoslava înregistrat de Costel Safirman în 2000, interviuri originale cu ultimii protagoniști de pe scena de la Barașeum: Lya Koenig, Nicu Ntai, Iancu Alperin, dr. Harry Reininger, Puica Roller, Tricy Abramovici, Andrei Călăraşu, pianistul Theodor Cosma, surorile Gambertto ş.a.m.d.
„Barașeum este cea mai frumoasă amintire din viața mea”, spunea acum câțiva ani, în Israel, regretata actriță Agnia Bogoslava.
Amintirile actorilor de la Barașeum sau ale urmașilor recompun tabloul unei perioade cumplite, mai ușor de suportat de populația evreiască grație spectacolelor vesele și insinuante de la teatrul din cartierul Vacarești. La un moment dat se țineau și spectacole pentru copii și tineri, iar duminica dimineața se canta jazz. Se înființase și o orchestră simfonică.
Agnia Bogoslava spunea, cu umorul ei proverbial, amintindu-și că în timpul bombardamentelor aliate, Teatrul Barașeum rămăsese singurul teatru deschis în București: “Ca evrei, nu aveam voie sa părăsim Bucureștiul, așa că, de voie, de nevoie, am ajuns vedete”.
