Diagnosticul de cancer provoacă un grad ridicat de stres, generând o gamă variată de stări emoţionale şi mentale, inclusiv neîncredere, negare, disperare, anxietate şi depresie. Persoana care a primit diagnosticul se adaptează la noua situaţie de viaţă într-un interval variabil de timp, influenţat de modul în care aceasta trăieşte la nivel subiectiv noua realitate la care a fost expusă. Familia şi prietenii reprezintă, în această etapă de adaptare, o importantă resursa pentru păstrarea speranţei şi a încrederii în planul de tratament. Realitatea este, totuşi, că nu de puţine ori pacientul oncologic întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte adaptarea şi poate dezvolta diverse tulburări de natură psihică.
Pacienţii oncologici resimt foarte mult stres înainte, în timpul şi după tratament. Mulţi cercetători în domeniul medical au afirmat că furnizarea de servicii de sănătate mintală, complementar abordării strict medicale, poate îmbunătăţi starea de sănătate a acestora şi contribui la prelungirea vieţii.
Abordarea psihoterapeutică are în vedere conexiunea dintre minte şi corp, reflectată în ideea că ceea ce o persoană experimentează la nivel emoţional şi mental poate afecta modul de funcţionare al întregului organism.
Intervenţia psihoterapeutică se poate desfăşura în cadrul unei relaţii de unu-la-unu cu un profesionist sau poate fi într-un format de grup. Scopul abordării psihoterapeutice în cazul persoanelor diagnosticate cu diverse forme de neoplazii este reprezentat de activarea şi dezvoltarea resurselor personale ale acestora, în scopul unei adaptări mai eficiente la situaţia de viaţă cu care se confruntă.
Fiind o relaţie de colaborare între psihoterapeut şi pacientul oncologic, aceştia pot avea în vedere următoarele obiective ale intervenţiei, stabilite de comun acord:
* Constientizarea si exprimarea emotiilor corelate cu momentul aflării diagnosticului (anxietate, panica, furie etc.)
* Învăţarea unor tehnici eficiente de management al emoţiilor (anxietate, panica, furie etc.)
* Dezvoltarea capacităţii de a gestiona stres-ul
* Întărirea încrederii de sine şi a stimei faţă de sine
* Conştientizarea resurselor interioare
* Învăţarea şi exersarea unor tehnici de relaxare
* Clarificarea şi soluţionarea conflictelor intrapsihice
* Identificarea motivaţiilor care stau la baza anumitor alegeri de viaţă
* Imbunatatirea comunicării cu partenerul de viaţă
* Stabilirea unor relaţii mai profunde şi mai armonioase
În cazul în care o persoană se confruntă cu o tulburare psihică, este important de identificat de către profesionistul în sănătate mintală dacă aceasta este anterioară diagnosticului oncologic. În acelaşi timp, este bine de avut în vedere dacă tulburarea psihică a fost determinată de simptomele fizice ale cancerului sau de efectele secundare ale chimioterapiei sau radioterapiei.
Intervenţia psihoterapeutică are efecte directe asupra gradului de respectare a schemei de tratament prescrisă de medicul oncologşi, totodată, reduce gradul de anxietate asociat procedurilor medicale. Importanţa ei este remarcabilă, deoarece între 40 şi 80% dintre pacienţi nu urmează recomandările primite dacă acestea nu sunt relaţionate cu nevoile, priorităţile şi asteptările acestora. Psihoterapia îi poate ajuta pe pacienţii oncologii să gestioneze mai eficient stările de anxietate şi de depresie şi să aibă o comunicare mai satisfăcătoare cu medicii lor. Pacientul beneficiază, astfel, de susţinere emoţională şi socială, precum şi de o relaţie de încredere, ceea ce are un impact direct asupra calităţii vieţii acestuia. Studiile au demonstrat că există o strânsă legătură între sprijinul emoţional şi social redus şi instalarea depresiei la pacienţii oncologici, fapt cu un impact direct asupra ratei de supravieţuire a acestora. A fost demonstrat că procedurile de terapie de grup, de exemplu, cresc şansele de supravieţuire cu aproximativ 18 luni la pacientele diagnosticate cu cancer mamar în fază de metastază.
Intervenţiile psihoterapeutice pot avea un impact benefic asupra modificărilor la nivelul sistemului imunitar al pacientului. Creierul răspunde la gândurile şi emoţiile unei persoane prin trimiterea de impulsuri nervoase în corpul acesteia, cu impact asupra sistemului endocrin. Cercetări în domeniul psiho-neuro-imunologiei au arătat că stresul cronic afectează negativ în special activitatea celulelor NK (natural killer). Stresul este adesea asociat cu imunosupresia. Stările emoţionale pot sã influenţeze funcţiile sistemului imun prin intermediul sistemului nervos central şi endocrin. Din punctul de vedere al intervenţiilor psihoterapeutice, rezultate statistic semnificative au fost obţinute ca urmare a utilizării unor exerciţii de relaxare, meditaţie şi imagerie mentală.
Psihoterapia poate utiliza o gamă variată de abordări pentru a facilita procesul de schimbare adaptativă la nivel mental, emoţional şi comportamental, în vederea sprijinirii planului de tratament prescris de medicul oncolog. Mulţi specialişti oncologi sunt de părere că o combinaţie între tratamentul standard – chirurgie, chimioterapie, radioterapie, imunoterapie – şi cel paleativ – psihologic, psihoterapeutic – oferă cele mai mari şanse de a menţine calitatea vieţii pacientului. Un astfel de tratament se adresează tuturor problemelor pacientului, începând cu ameliorarea simptomelor somatice, continuând cu terapia standard în cancer şi cu susţinerea emoţională şi spirituală. Satisfacerea tuturor acestor nevoi demonstrează puternica legătură între psihic şi somatic, între minte şi trup.
