Material realizat de Dorina Gutu
lector universitar dr.
Facultatea de Comunicare si Relatii Publice
Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
Este bine ştiut că interesul pentru politică al cetăţeanului online român este în general foarte scăzut. Statisticile de vară arată doar 776.680 de accesări pentru siteurile din categoria politică, în comparaţie cu 49.674.391 pentru divertisment şi 53.437.112 pentru ştiri şi mass media. Plasarea politicii pe ultimele locuri nu este o surpriză, mai ales vara, când interesele cetăţenilor, fie ei online sau offline, sunt de altă natură. Cu toate acestea, nu s-ar putea spune că este vacanţă în mediul politic virtual românesc. Asistăm de ceva vreme la paşii mici şi şovăielnici ai unor politicieni români în blogosferă. Referendumul pentru demiterea preşedintelui din mai 2007 a fost un adevărat punct de cotitură pentru dezvoltarea „blogosferei politice” româneşti. Dacă până în martie 2007 erau doar patru bloguri de politicieni (George Copos, Ioan Mircea Paşcu, Zsolt Nagy şi Gabriela Creţu), în luna mai, numărul acestora s-a dublat, ajungând ca acum, în plină vară, numărul politicienilor deveniţi (aproape) peste noapte blogeri tineri şi neliniştiţi să fie triplu. În ordine aleatorie:
– Adrian Năstase: //nastase.wordpress.com
– Mircea Geoană: //mirceageoana.blogspot.com
– Ioan Mircea Paşcu: //blogs.news365.ro/Europolis
– Cristian Diaconescu: //cristiandiaconescu.blogspot.com
– Gabriela Creţu: //www.gabrielacretu.ro
– Constantin Amarie: //deputat.weblog.ro
– Cosmin Guşă: //cozmingusa.weblog.ro
– George Copos: //copos.fzr.ro
{viewonly=registered,special}Sunt însă şi politicieni mai harnici. Zsolt Nagy are două bloguri, unul în limba maghiară (//nagyzsolt.egologo.transindex.ro) şi unul în limba română (//www.zsoltnagy.ro). Gigi Becali are chiar trei bloguri:
– //www.gigi-becali.blogspot.com
– //georgebecali.ablog.ro
– //gigibecali.weblog.ro
Traian Băsescu este deosebit chiar şi în mediul virtual. Siteul oficial de campanie din 2004 (//basescu.ro/blog.php) a fost transformat cu ocazia referendumului într-un spaţiu hibrid, un fel de forum în care susţinătorii îşi pot spune părerile.
Alţi politicieni s-au trezit cu mai multe bloguri, variantele secunde (şi neoficiale) apărând fără voia lor. De exemplu, Năstase, cu //bombonel.wordpress.com, şi, mai nou, //nascase.wordpress.com, două bloguri-parodie. Din acest punct de vedere, Năstase deţine recordul absolut în blogosfera românească, reuşind ca doar într-o lună de zile de la apariţia blogului său să înregistreze deja astfel de atacuri.
Nici Geoană nu a fost scutit de surprize neplăcute, aflând şi el chiar din primele zile de existenţă virtuală ce înseamnă să intri în gura (şi tastele) blogerilor români. Furia lor s-a abătut imediat după apariţia blogului său în preajma referendumului (după ce a fost doar un simplu link nefuncţional pe siteul PSD.ro mai bine de cinci luni) direct cu o arhivă de posturi datând din decembrie 2006). Aşa se face că, prin acţiuni de google bomb, blogul lui Mircea Geoană apare pe primul loc în topul căutărilor de pe Google nu doar la termenul „Mircea Geoană”, ci şi la „prostănacul” (//www.google.ro/search?q=prostanacul&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a).
La blogurile mai mult sau mai puţin decorative ale politicienilor autohtoni se adaugă blogurile a doar două partide: Serviciul de comunicare electronică al PSD (//blogulsce.blogspot.com) şi Grupul Parlamentar al Partidului Naţional Liberal (//grupulpnl.blogspot.com).
PSD 2.0
Dintre toate blogurile enumerate mai sus, doar cele ale PSD-ului şi reprezentanţilor săi sunt ţinute la zi. Celelalte se opresc (la data scrierii acestui articol) undeva pe la începutul verii. Semn că şi politicienii intră în vacanţă. Sau cel puţin o parte din ei. Politicienii PSD însă îşi petrec vacanţa în mediul virtual şi se răcoresc scriind despre subiecte mai mult sau mai puţin fierbinţi. Prezenţa lor online constantă şi consistentă nu pare a fi însă un simplu divertisment de vacanţă. E foarte posibil ca toate iniţiativele de comunicare electronică, acum aparent disparate şi dezorganizate, să se închege într-o strategie coerentă la începutul toamnei şi, mai ales, în anul electoral 2008.
Apariţia web 2.0 a schimbat fundamental mediul virtual, oferind posibilităţi nelimitate de networking social. Liderii de opinie sunt chiar mai importanţi în mediul virtual decât în cel real. Iar apariţia citizen journalism-ului şi creşterea explozivă a numărului de utilizatori care generează conţinut schimbă încet dat sigur comunicarea politician-cetăţean. Mai ales cu cetăţeanul online, a cărui principală sursă de informare este internetul şi a cărui agenda de probleme nu coincide mereu cu cea a cetăţeanului offline. Este evident că strategiile electorale ale anului 2008 vor trebui să ia în calcul importanţa internetului şi creşterea electoratului online. Şi, aşa cum arată realităţile (studiate de americani şi doar observate la noi, mai ales cu ocazia referendumului), există posibilitatea unor clivaje considerabile între electoratul online şi cel offline, nu numai în privinţa datelor socio-demografice, ci şi în privinţa consumului de informaţie politică şi comportamentului electoral.
Voi vorbi în continuare despre primul studiu care încearcă să contureze profilul electoratului online autohton, făcut doar pe electoratul online al PSD deoarece este singurul partid care a optat pentru astfel de cercetări demografice. El este disponibil pe pagina //www.trafic.ro/files/StudiuElectoral.pdf
Siteul PSD.ro ocupa în săptămâna 16-22 iulie locul 22 în clasamentul Trafic.ro la categoria „politică”. Cel mai mare succes l-a avut anul acesta, dacă e să judecăm doar din punct de vedere cantitativ, pe 12 februarie, când a fost accesat de aproape 2000 de vizitatori unici. Criteriul cantitativ este necesar, nu însă şi suficient. Numărul de vizitatori capătă o cu totul altă importanţă dacă ne uităm că cei mai mulţi stau pe site mai puţin de 10 secunde şi vizitează o singură pagină. Paginile cele mai accesate sunt (în afară de pagina principală) cele care oferă informaţii despre echipă şi forumul (4.144 de postări până pe 18 iulie). Siteul a avut cel mai mare succes în săptămâna referendumului, când numărul vizitatorilor aproape s-a dublat, ajungând la mai mult de 6.000.
Electoratul online faţă-n faţă cu electoratul offline
Într-o primă fază, datele de pe Trafic.ro indică trăsături generale ale electoratului online autohton oarecum previzibile: persoane de sex masculin, tinere, cu studii medii şi superioare, cu interes crescut pentru politică şi probleme sociale cunoscători, care utilizează frecvent internetul şi computerul (zilnic şi de acasă). Datele ne arată că profilul electoratului online replică în mare măsură electoratul offline al PSD.
De exemplu, putea părea paradoxal că PSD.ro este accesat de un număr foarte mare de tineri. Este un lucru firesc dacă avem din nou în vedere media de vârstă a utilizatorilor autohtoni de internet. Tinerii online nu sunt însă un capital electoral major şi stabil, mai ales că mulţi nu au vârsta legală pentru a vota. Cei cu vârste sub 18 ani sunt în proporţie de aprox. 20%. Evident, pe termen lung, PSD-ul poate spera că socializarea politică făcută online încă de la vârste fragede va da roade mai târziu, atunci când copiii şi adolescenţii vor ajunge la vârsta majoratului. Practic însă, este puţin probabil să se întâmple acest lucru. Şi nu numai în cazul PSD-ului. Tinerii au o prezenţă foarte redusă la vot.
Mai nou, se pun mari speranţe în capacitatea noilor media de a mobiliza mai eficient tinerii şi a-i transforma din couch potatoes în active voters. În România nu există încă nici un studiu care să dovedească impactul lor asupra electoratului tânăr. S-a vorbit mult despre succesul unor siteuri sau bloguri (de ex. siteul lui Băsescu), însă succesul a fost măsurat doar în numărul de postări şi accesări. Nimeni nu poate spune câţi dintre tinerii români care accesează şi postează pe un blog merg la vot în ziua alegerilor. Iar drumul de la computer la urna de votare poate fi destul de lung, mai ales pentru tineri. Prin urmare, prezenţa mare a tinerilor pe siteul PSD.ro nu trebuie interpretată ca o surpriză şi nici ca motiv de bucurie pentru PSD sau de îngrijorare pentru alte partide preocupate şi ele de atragerea electoratului tânăr.
Interesantă este însă prezenţa pe site a persoanelor peste 50 de ani (3%), şi chiar peste 70 de ani (1,3%). Având în vedere că media de vârstă a utilizatorilor autohtoni este relativ mică, cifrele dovedesc că PSD a reuşit (cel mai probabil neintenţionat) să aducă online o categorie electorală cunoscută pentru prezenţa redusă în spaţiul virtual. Procentele sunt relativ mici, dar nu pot fi interpretate deocamdată drept pozitive sau negative. Nu ele sunt importante la acest moment, ci înregistrarea prezenţei în sine, mai ales că pensionarii şi persoanele peste 60 de ani au o prezenţă extrem de redusă sau chiar lipsesc complet de pe internet.
Datele indică şi apariţia unor tendinţe noi în privinţa surselor de informare ale electoratului online. Televiziunea şi ziarele nu mai sunt principalele surse de informaţii pentru acesta, ci Internetul, cu 94-98%, la mare distanţă faţă de ziare şi televiziune (35%, respectiv 22%). Internetul este sursa cea mai credibilă, cu informaţii mai variate şi mai rapide decât media tradiţionale. Social media şi opţiunile de social networking sunt foarte populare şi permit crearea de comunităţi virtuale şi reţele sociale online. Aşa se explică ponderea foarte mare a celor care indică prietenii şi cunoscuţii drept surse de informare. Acest lucru se datorează web 2.0, care a permis transformarea audienţei în public activ. Ascensiunea citizen journalism-ului este o bună dovadă, schimbând încet dar sigur modelul clasic al comunicării de masă.
Liderii de opinie, acum aflaţi şi online, preiau şi prelucrează informaţia, iar legăturile informale şi influenţa personală rămân elementele-cheie şi în comunicarea din mediul virtual. Ei sunt factori puternici de influenţă a comportamentului (atât individual cât şi colectiv), în special al celui electoral. De aceea este firească ponderea mai mare a celor care indică prietenii şi cunoscuţii drept surse de informare, mai ales în rândul vizitatorilor PSD.ro (32%).
Putem vorbi deja de o serie de clivaje între electoratul online şi offline al PSD. Vizitatorii PSD.ro sunt mai dornici să se informeze şi mai interesaţi de probleme sociale, economice şi politice decât cetăţenii offline. Deşi internetul este principala sursă de informare, ei citesc ziare şi urmăresc ştirile televizate. Şi prietenii sunt surse foarte importante de informaţii, deci rolul liderilor de opinie din mediul virtual nu trebuie ignorat de strategii campaniilor electorale viitoare. Dacă electoratul online consideră prietenii surse de informare mai credibile decât mass media, înseamnă că un mesaj electoral transmis prin intermediul blogerilor, de exemplu, poate fi mai eficient decât publicat în ziare sau transmis la TV.
În mod evident, rezultatele nu pot fi extrapolate asupra întregului electorat online. Studiul cuprinde datele unui singur site politic, aparţinând celui mai activ online partid la acest moment. Iar dacă anul electoral 2004 l-a avut pe Traian Băsescu drept actor politic principal în mediul virtual românesc, pentru 2008 se întrevăd deja schimbări dacă nu în spaţiul politic real, cu siguranţă în cel virtual.
PSD a început deja încet, dar sigur, ofensiva pe internet. Asistăm la o serie de iniţiative (deocamdată mai mult sau mai puţin atractive, mai mult sau mai puţin eficiente) de a comunica cu electoratul online. E prima dată când PSD-ul face acest lucru iar dacă toate iniţiativele se vor închega într-o strategie coerentă, va fi primul partid care va dovedi că a înţeles nu doar importanţa internetului, ci şi a schimbărilor pe care le aduce în structura unor bazine electorale şi a adaptării strategiei la specificul electoratului online. {/viewonly} {mosloadposition user10}
