Material de opinie de Elena Geageac, Senior Manager, Impozitare Directă, Victoria Dobre, Senior Manager, Impozitare Indirectă, și Adelina Grosu, Senior Manager, Prețuri de Transfer, Deloitte România
La finalul fiecărui an, departamentele financiar-contabile din cadrul companiilor se concentrează pe îndeplinirea obligațiilor legate de declararea și plata taxelor la bugetul de stat. Însă, pentru conformare fiscală și pentru optimizarea fluxului de numerar, societățile comerciale trebuie să deruleze o serie de operațiuni, cum ar fi inventarierea stocurilor, ajustarea voluntară a prețurilor de transfer, unde este cazul, analizarea capitalurilor proprii în vederea aplicării unor bonificații sau revizuirea deducerii suplimentare a TVA aferentă achizițiilor de la furnizorii declarați inactivi sau cu codul de TVA anulat.
Aceste verificări ar trebui realizate periodic, dar, de regulă, sunt amânate din cauza presiunilor cotidiene, iar contribuabilii riscă să omită anumite obligații de declarare și să rateze o serie de oportunități.
Situația este valabilă pentru majoritatea companiilor, dar cele mai afectate sunt cele care fac parte din grupuri multinaționale, inclusiv cele din domeniul auto.
Inventarierea anuală și implicațiile sale
Într-o industrie în care stocurile reprezintă principalul activ necesar în desfășurarea activității economice, este de așteptat ca, în urma procesului de inventariere anuală, să rezulte valori materiale care trebuie analizate cu atenție de departamentele financiar-contabile. În acest sens, este bine de știut că există multiple situații în care lipsurile la inventar nu sunt considerate automat nedeductibile din perspectiva impozitului pe profit.
Este cazul minusurilor care rezultă din cauza unor erori de comunicare între sistemele de gestiune a stocurilor și sistemele financiar-contabile. Exemplele de acest gen pot continua și, de aceea, contribuabilii trebuie să analizeze riguros fiecare situație care generează lipsuri în inventar.
Din perspectiva TVA, de asemenea, este esențială realizarea unei analize cu privire la obligațiile de ajustare sau de auto-colectare în cazul bunurilor care lipsesc din inventar sau la cele ce pot să apară ca urmare a pierderilor tehnologice și a consumului propriu.
În cadrul inspecțiilor fiscale, autoritățile acordă o atenție sporită unor astfel de aspecte și, de cele mai multe ori, concluzia acestora este defavorabilă contribuabililor.
Ajustări din perspectiva prețurilor de transfer
Pregătirea dosarului de prețuri de transfer reprezintă un moment potrivit pentru a verifica, pe baza unor studii de piață actualizate, dacă prețurile de transfer practicate de contribuabili în anul fiscal pentru care se face raportarea sunt la nivelul pieței.
Având în vedere impactul fiscal important pe care prețurile de transfer îl au asupra impozitelor și taxelor plătite de contribuabili, dacă, în urma verificărilor, se constată că acestea nu se situează în intervalul stabilit de piață, se recomandă efectuarea de ajustări voluntare de prețuri de transfer, înainte de depunerea declarației de impozit pe profit.
Ajustările voluntare pot fi aplicate asupra prețului bunurilor sau serviciilor sau asupra profitabilității obținute din tranzacțiile intra-grup, în cursul sau la sfârșitul anului fiscal. Deși legislația locală nu conține prevederi specifice cu privire la modul în care se operează și implementează ajustările voluntare de prețuri de transfer, acestea sunt acceptate în practică de autoritățile fiscale dacă sunt documentate corespunzător.
Opțiunea de a efectua astfel de ajustări prezintă anumite beneficii pentru contribuabili. În primul rând, acestea pot fi operate de contribuabili la orice nivel în cadrul intervalului de piață. Astfel, contribuabilii pot aloca profiturile corespunzător între persoanele afiliate, în funcție de profilul funcțional, particularitățile afacerii și ale pieței în care activează.
Conform legii, într-o inspecție fiscală, autoritățile vor efectua întotdeauna ajustările de prețuri de transfer la tendința centrală a pieței. În al doilea rând, prin aceste operațiuni, contribuabilul reduce riscul ca ANAF să aplice potențiale ajustări în cadrul inspecțiilor viitoare și, implicit, impactul unor astfel de dispoziții asupra fluxurilor de numerar, indicatorilor de performanță, deciziilor de afaceri etc.
De cele mai multe ori, aceste ajustări pot influența și cuantumul taxelor vamale sau al TVA, astfel că orice contribuabil trebuie să analizeze individual fiecare situație, în funcție de specificul său, iar ulterior să se asigure că toate obligațiile fiscale generate au fost stinse.
Verificările esențiale din perspectivă fiscală
Una dintre verificările esențiale și cu un potențial impact pozitiv în fluxul de numerar ar fi analiza capitalurilor proprii, dat fiind faptul că, începând cu exercițiul de închidere pentru impozitul pe profit aferent anului financiar 2021, companiile pot opta pentru aplicarea unor reduceri importante de impozit pe profit. Acestea pot ajunge chiar și la 12%, în cazul în care capitalurile proprii au înregistrat creșteri față de anul anterior.
O altă verificare esențială din perspectiva pregătirii raportării de final de an, cu impact în zona deductibilității cheltuielilor și a prețurilor de transfer, vizează cantitatea de informații deținute pentru documentarea tranzacțiilor transfrontaliere (cu precădere) care implică servicii prestate pentru contribuabili de persoane afiliate.
În acest caz, în plus față de testarea marjelor de profitabilitate, la finalul fiecărui an fiscal, companiile trebuie să se asigure că dispun de suficiente informații și documente suport pentru a demonstra prestarea efectivă a serviciilor și beneficiul obținut, dar și datele necesare cu privire la prețurile plătite pentru serviciile primite. Dacă astfel de informații nu au fost colectate și menținute în timpul anului, trebuie obținute de la persoanele afiliate.
Revizuirea deducerii suplimentare a TVA aferentă achizițiilor de la furnizorii declarați inactivi sau cu codul de TVA anulat reprezintă, de asemenea, o acțiune care ar trebui întreprinsă cel puțin la final de an, dacă nu cu o recurență lunară.
Finalul anului este și un moment ideal pentru a analiza retrospectiv operațiunile desfășurate. De exemplu, companiile pot realiza verificări temeinice privind furnizorii pentru a evita situațiile în care aceștia sunt implicați în potențiale activități frauduloase.
La rândul lor, contribuabilii care derulează operațiuni scutite cu drept de deducere a TVA trebuie să se asigure că dețin documente justificative în acest scop pentru livrări intracomunitare de bunuri sau pentru export. În cazul bunurilor de capital, compania trebuie să stabilească în ce măsură poate fi exercitat dreptul de deducere a TVA și să verifice obligația de ajustare anuală.
În concluzie, contribuabilii care activează în industria auto, dar nu numai, trebuie să analizeze cu atenție activitatea derulată în timpul anului și să țină cont de toate implicațiile fiscale aferente, pentru a-și optimiza fluxul de numerar și pentru a se conforma reglementărilor legate de raportările de final de an.
