Christian Tegllund Blaabjerg, Chief Equity Strategist
Anunţarea propunerii revizuite pentru Acordul Basel III, săptămâna trecută, luni, conţine foarte multe informaţii importante care, după câte s-ar părea, au trecut neobservate. La o primă vedere, documentul nu conţine decât norme care, în general, au devenit mai puţin stricte în comparaţie cu varianta din decembrie a documentului. Evident, acest lucru oferă o perspectivă foarte optimistă băncilor, în special celor din Australia şi Japonia, urmând să vedem o revenire pe termen scurt a acestora. Există anumite chestiuni nu foarte clare în document, care sunt însă foarte interesante. În special perioada de alocare directă (grandfathering) pe 8 ani – puţin probabil aleasă pe baza unui factor aleatoriu, ci mai degrabă luând în considerare acţiunea masivă de reparare a bilanţurilor pe care o desfăşoară în prezent majoritatea băncilor importante. Iar cu noul set de reguli care sunt doar periferic mai stricte decât Acordul Basel II, acest lucru arată clar că bancherii centrali sunt îngrijoraţi – atât cu privire la economia globală, cât şi în privinţa situaţiei sistemului financiar.
De anul trecut, naţiuni europene precum Franţa şi Germania au făcut lobby pentru ca reglementările propunerii pentru Acordul Basel III să fie mai puţin severe, iar BCBS (Basel Committee on Banking Supervision) a răspuns prin reducerea numărului excluderilor şi prin stabilirea unei perioade de tranziţie satisfăcătoare. Noul document consultativ se bazează pe o analiză din luna mai a rezultatelor unui Studiu de Impact Cantitativ (Quantitative Impact Study – QIS) şi va servi ca draft pentru discuţiile care se vor desfăşura la reuniunea GHOS (Governors anf Heads of Supervision) din septembrie.
Pe scurt, iată principalele schimbări:
· Rata capitalului de bază (Tier1 capital ratio) – norme de excludere mai puţin severe
Două puncte au fost înlăturate din lista de excluderi obligatorii din Rata capitalului de bază anunţată în decembrie, anul trecut: Bunurile intangibile (în mare parte software, în termeni de valoare) şi creanţele privind impozitul amânat (net DTA).
Alte puncte sunt acum parţial reintroduse în Rata capitalului de bază, după ce, iniţial, au fost înlăturate: creanţele privind impozitul amânat (net) şi investiţiile în acţiunile comune ale instituţiilor financiare să fie permise – oricum, pentru ambele, limita stabilită este de 10% din componenta de acţiuni comune a băncii.
· Definiţia efectului de pârghie (leverage ration)
Minimul efectului de pârghie (Capitalul de bază/ Bunuri) este de 3%. După ce efectele de pârghie vor fi urmărite pe durata a patru ani, începând din ianuarie 2013, o propunere finală va fi anunţată în iulie 2017, noile reglementări urmând a fi aplicate din ianuarie 2018.
· Rata de acoperire a lichidităţii (liquidity coverage ratio) redusă
Per ansamblu, cerinţele au fost reduse. În ceea ce priveşte rata de acoperire a lichidităţii, nivelurile ratei de run-off au fost scăzute, pe când în privinţa ratei de împrumut pe termene mai lungi (net stable funding ratio), termenul disponibil de finanţare a fost prelungit. Propunerea include, de asemenea, un răspuns la riscul de ţară care a îngrijorat piaţa în ultima perioadă, fiind inclusă o reducere de 15% în anumite obligaţiuni.
· Perioada de introducere graduală („phase-in”) – aproximativ 8 ani
Aplicarea noilor norme cu privire la rata de acoperire a lichidităţii şi efectului de pârghie va începe din ianuarie 2018. Perioada de introducere graduală a noilor reglementări privind rata de compatibilitate a capitalului (capital adequacy ratio) nu este clar specificată, dar se anticipează că o perioadă rezonabilă de introducere graduală va fi permisă.
Dincolo de ceea ce este evident, şi anume că instituţiile financiare vor tranzacţiona mai sus ca urmare a acestei relaxări – câştigurile lor vor trebui pur şi simplu revizuite în sus întrucât, de facto, acestea vor trebui să pună de-o parte mai puţin capital pentru rezerve – relaxarea şi lunga perioadă de „phase-in” ar trebui să provoace îngrijorare.
Faptul că relaxarea este mai degrabă semnificativă în comparaţie cu versiunea originală a documentului, din decembrie 2009, ar trebui să genereze îngrijorare pe termen lung în sectorul financiar, în special în Europa şi SUA. În prezent, o acţiune de reparare a bilanţurilor se desfăşoară în aceste regiuni, dar acest proces poate fi revigorat simplu, prin luarea în considerare a unui nivel mai ridicat de risc, şi, ţinând cont de regimul de rate foarte scăzute ale dobânzii, ar fi cu adevărat tentant. Pe termen scurt, acest lucru va avea, în mod evident, un efect major asupra instituţiei unice atât din perspectiva câştigurilor, cât şi din cea a reparării bilanţurilor. Pe termen lung, acest lucru atrage riscuri serioase pentru o nouă criză în sectorul financiar cauzată de asumarea excesivă a riscului şi, spre deosebire de prima criză, guvernele europene şi cel american sunt atât de îndatorate încât le va fi extrem de dificil să-i ajute pe toţi ceilalţi.
Propunerea revizuită prevede că noile reglementări privind efectul de pârghie şi rata de acoperire a lichidităţii vor intra in vigoare din ianuarie 2018. Această perioadă de tranziţie (mai lungă decât cei aproximativ 6 ani prevăzuţi în Acordul Basel II) pare să fie determinată de: 1) lipsa dovezilor unei redresări reale a economiei globale şi 2) situaţiile actuale din diverse ţări. În timp ce perioada de „phase-in” pentru noile reglementări privind rata de compatibilitate a capitalului (capital adequacy ratio) nu a fost specificată, anticipăm ca va fi îngăduită o perioadă de tranziţie rezonabilă. Din punctul nostru de vedere, acest lucru ar trebui să genereze un alt tip de îngrijorare, şi anume că sectorul financiar este mai puţin solvent şi foarte probabil va rămâne aşa mulţi ani, în ciuda rezultatelor recentului test de stres. Dacă această ipoteză este adevărată, o ulterioară curbă de încetinire în redresarea globală ar putea pune sectorul financiar din SUA şi Europa sub o presiune uriaşă.
{mosloadposition user9}
