dar statele membre ale UE pot imbunatati modul in care acesta este folosit, se menţioneaza intr-un raport al Comisiei
Europenii au dreptul de a călători în mod liber în cadrul UE pentru a munci, a studia sau a-şi petrece vacanţele. Dar spaţiul fără frontiere nu ar trebui să permită infractorilor să se sustragă din faţa justiţiei, prin simpla deplasare în alt stat membru. Mandatul european de arestare – în vigoare din 2004 – oferă un instrument eficient pentru extrădarea dintr-o ţară a UE în alta a persoanelor suspectate de săvârşirea unei infracţiuni, astfel încât infractorii să nu se poată ascunde în Europa. De exemplu, datorită acestui sistem, zeci de persoane suspectate de săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri şi omor şi de infracţiuni sexuale asupra minorilor au fost aduse înapoi în Marea Britanie, din Spania. Comisia Europeană a constatat într-un raport publicat astăzi că, deşi s-au înregistrat multe succese, statele membre pot îmbunătăţi modul în care funcţionează sistemul, care este bazat pe încrederea reciprocă între sistemele judiciare naţionale. Statele membre ar trebui să utilizeze mandatul european de arestare respectând pe deplin drepturile fundamentale şi ţinând seama, pentru fiecare caz în parte, de necesitatea reală a extrădării.
„Mandatul european de arestare este un instrument important pentru a prinde infractori, dar statele membre ar trebui să se asigure că acesta este utilizat corect”, a declarat doamna Viviane Reding, vicepreşedinte al Comisiei şi comisar UE pentru justiţie. „Guvernele naţionale trebuie să îşi consolideze încrederea reciprocă în sistemele lor judiciare pentru ca mandatul european de arestare să funcţioneze chiar şi mai eficient. Având în vedere implicaţiile importante din perspectiva drepturilor fundamentale, mandatele europene de arestare nu ar trebui emise în mod mecanic sau automat, pentru infracţiuni care nu prezintă o importanţă deosebită, precum furtul unei biciclete.”
Raportul Comisiei evaluează modul în care statele membre au pus în aplicare din 2007 mandatul european de arestare şi face bilanţul funcţionării acestuia până în prezent. Între 2005 şi 2009, statele membre au eliberat 54 689 de mandate europene de arestare, ceea ce a avut ca rezultat predarea a 11 630 de persoane suspectate. În aceeaşi perioadă, mandatul de arestare a avut un efect marcant în accelerarea transferului între ţările UE al persoanelor suspectate de săvârşirea unei infracţiuni. Înainte de utilizarea mandatului de arestare, procesul de extrădare dura, în medie, un an, această perioadă reducându-se în prezent la 16 zile în cazul în care persoana suspectată este de acord să se predea şi la 48 de zile în caz contrar. Prin urmare, mandatul european de arestare a devenit un instrument-cheie în lupta împotriva criminalităţii şi un aspect important de securitate internă a UE.
Printre cei predaţi prin utilizarea unui mandat european de arestare s-au numărat o persoană care a organizat la Londra un atentat – eşuat – cu bombă, prinsă în Italia, un criminal în serie din Germania prins în Spania, o persoană suspectată de trafic de droguri din Malta, extrădată din Marea Britanie, participanţii la un jaf armat căutaţi de Italia şi arestaţi în şase ţări diferite ale UE şi, foarte recent, a fost dizolvată în cinci ţări o vastă reţea de autori de furturi de marfă transportată, care acţiona pe autostradă.
Subliniind succesul mandatului european de arestare în furnizarea unei metode eficiente de a extrăda suspecţi într-o Uniune fără frontiere, Comisia recunoaşte, de asemenea, că modul în care acesta funcţionează ar putea fi îmbunătăţit. Raportul evidenţiază faptul că eficacitatea mandatului european de arestare poate fi afectată de îngrijorări legate de respectarea drepturilor fundamentale în statele membre şi o posibilă utilizare excesivă a mandatelor în cazuri care nu prezintă o importanţă deosebită.
Comisia abordează unele dintre aceste probleme, sprijinind garantarea de procese echitabile prin impunerea de standarde minime la nivelul UE pentru drepturile persoanelor suspectate sau acuzate de săvârşirea unei infracţiuni. UE a adoptat deja norme privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale (IP/10/1305) şi a propus norme comune pentru a garanta faptul că persoanele suspectate sunt informate în legătură cu drepturile lor (IP/10/1652). Se preconizează adoptarea de norme suplimentare pentru a asigura accesul la asistenţa juridică prin intermediul unui avocat şi dreptul de a comunica atât cu membrii familiei, cât şi cu angajatorii. Aceste măsuri se vor aplica persoanelor suspectate pe numele cărora s-a emis un mandat european de arestare, ceea ce va contribui la asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale acestora. Cu toate acestea, statelor membre le revine responsabilitatea de realiza principalele îmbunătăţiri în modul în care mandatul european de arestare este pus în aplicare. Statele membre ar trebui să se asigure de faptul că sistemul nu este compromis de emiterea mai multor mandate de arestare pentru infracţiuni care nu prezintă o importanţă deosebită, cum ar fi furtul unei biciclete. Înainte de emiterea unui mandat european de arestare, autorităţile judiciare ale statelor membre ar trebui să ţină seama de gravitatea infracţiunii, de durata pedepsei, precum şi de costurile şi beneficiile executării unui mandat de arestare. Principiul proporţionalităţii trebuie să fie respectat cu atenţie în cadrul utilizării mandatelor.
Prin urmare, pentru a îmbunătăţi funcţionarea sistemului, Comisia:
– va face apel la statele membre ale UE să îşi completeze legislaţia internă în cazul în care aceasta nu respectă pe deplin decizia-cadru de instituire a mandatului european de arestare;
– va cere statelor membre să se asigure că practicienii în domeniul dreptului, cum ar fi procurorii, nu emit mandate de arestare pentru infracţiuni minore, respectând orientările stabilite în manualul european privind modalităţile de emitere a unui mandat european de arestare, inclusiv în ţările în care urmărirea penală este obligatorie;
– până la sfârşitul anului 2011, va înainta propuneri pentru accelerarea organizării de cursuri de formare pentru autorităţile poliţieneşti şi judiciare, precum şi pentru practicienii în domeniul dreptului pe teme legate de mandatul de arestare, pentru a se asigura coerenţa şi eficacitatea modului de utilizare a mandatului şi a spori gradul de sensibilizare privind noile garanţii instituite de UE în materie de drepturi procedurale;
– va încuraja statele membre să pună în aplicare măsuri complementare (patru decizii-cadru) care abordează aspecte precum transferul sentinţelor şi al hotărârilor atunci când inculpatul nu este prezent;
– va încerca să îmbunătăţească procesul de colectare a datelor statistice privind mandatul de arestare, din statele membre, astfel încât sistemul să poată fi evaluat în mod corespunzător;
– va continua să monitorizeze îndeaproape funcţionarea mandatului de arestare şi va ţine seama de toate opţiunile posibile pentru a remedia deficienţele, inclusiv măsuri suplimentare pentru a aduce îmbunătăţiri drepturilor procedurale.
Context
Acesta este al treilea raport al Comisiei de când a intrat în vigoare mandatul european de arestare ca sistem de extrădare între statele membre, în ianuarie 2004.
Pagini Utile
* Raportul privind mandatul european de arestare
//ec.europa.eu/justice/policies/criminal/extradition/docs/com_2011_175_en.pdf
* Document de lucru al Comisiei care însoţeşte raportul privind mandatul european de arestare
//ec.europa.eu/justice/policies/criminal/extradition/docs/sec_2011_430_en.pdf
* Sala de presă a direcţiei generale "Justiţie"
//ec.europa.eu/justice/news/intro/news_intro_en.htm
