- Pentru prima dată, România are un studiu privind comportamentele și emoțiile care ne împiedică să dezvoltăm ușor comunități;
- Invidia este considerată a doua trăsătură negativă a românilor, după credulitate;
- 80% dintre români afirmă că pot fi invidioși mai ales în situații profesionale, venitul mai mare al colegilor fiind principalul motiv;
- 76% invidiază stilul de viață, în special vacanțele altora.
80% dintre români sunt invidioși, cu precădere în situaţii profesionale, aceasta este concluzia primului studiu naţional ce măsoară comportamentele și emoţiile care duc la lipsa coeziunii sociale și care ne împiedică să formăm ușor comunităţi.
Studiul este realizat de compania GfK, la cererea PressOne.
Invidia este apreciată drept principala trăsătură negativă a românilor de către 23% dintre respondenţi, clasându-se pe locul doi, după credulitate, pentru care au optat 24%.
76% dintre români pot invidia stilul de viaţă al celorlalţi, sursa principală fiind vacanţele. Aproximativ jumătate (46%) admit că sunt invidioși pe vacanţele cunoscuţilor pe care ei nu și le pot permite.
Peste 50% dintre români sunt invidioși pe colegii care muncesc mai puţin, dar câștigă mai mult decât ei.
Unu din doi români e invidios pe posesiuni materiale, vestimentația fiind cea care declanșează cel mai des acest sentiment (în cazul a 21% dintre cei chestionaţi). Aceasta este urmată de mașină și apartament (cu câte 14% fiecare) și telefon (11%).
Nici reușitele copiilor unor cunoscuţi nu sunt neglijate, 16% dintre respondenţi admiţând că au un sentiment de disconfort atunci când află de realizările acestora.
Tinerii nu se lasă mai prejos: unu din doi tineri cu vârste între 18 și 29 de ani își compară realizările cu ale anturajului și devin invidioși când se simt în inferioritate. Unu din cinci tineri resimte succesul altora ca pe o presiune neplăcută.
Comportamentul se regăsește mai frecvent în rândul utilizatorilor de reţele de socializare (Facebook, Instagram sau LinkedIn) și este mai pronunţat în rândul bărbaţilor tineri decât în rândul femeilor tinere.
3 din 10 tineri sunt invidioși pe prietenii care își permit să meargă mai des în cafenele și baruri sau care poartă haine la modă. Doar unu din 4 tineri reușește să își găsească motivaţie pentru propriile obiective atunci când este invidios.
CE ESTE INVIDIA?
Conform psihologilor americani Gerrod Parrott și Richard Smith, invidia este o reacţie emoţională negativă cu privire la calităţile, realizările sau posesiunile superioare ale unei alte persoane. Ea se manifestă prin comparaţia socială cu persoane care au un statut superior. Când acest comportament devine automat, atunci putem vorbi despre invidie.
Cel care invidiază își dorește avantajele altuia pentru sine sau dorește ca acea persoană să nu le mai deţină. Invidia are drept consecinţe subminarea socială în grupuri de lucru sau înșelăciunea în negocieri.
Deși invidia poate sta uneori la baza dorinţei de a investi efort în îmbunătăţirea propriei poziţii și, prin urmare, consecinţele ar deveni pozitive, ea este văzută în continuare ca un sentiment negativ, în opoziţie cu admiraţia, care este o emoţie pozitivă.
CUM DEFINESC ROMÂNII INVIDIA?
Românii apreciază că invidia este un sentiment de frustrare, nemulţumire, răutate. Este văzută ca o boală care blochează și stopează evoluţia noastră, care parazitează relaţiile cu ceilalţi și pe care o transmitem de generaţii ca stil comportamental și atitudine faţă de ceilalţi.
„Este o boală. Nu mai vezi nimic”;
„Nu poți să te bucuri de nimic. Te stăpânește în sens negativ, nu mai este despre tine, ci despre ce face celălalt.”
CE SPUN SPECIALIȘTII?
„Într-un articol din 1871 despre viciile românilor, George Barițiu (Bariț) numea invidia «vițiul» nostru «național». Potrivit acestuia, vecinii noștri – bulgari, unguri – vedeau invidia ca fiind una dintre trăsăturile românilor, poate după deja faimoasa ospitalitate, prin care ne identificau și defineau.
Maghiarii își mustrau conaționalii invidioși prin apelativul «valahule pizmăreț» sau spunându-le «ești mai pizmăreț decât un valah». Nu doar cunoscutul istoric și jurnalist se oprea asupra invidiei, ci și preoții în predicile lor aminteau de acest «vițiu național».
Mai aproape de vremurile noastre, invidia a fost folosită de regimul comunist ca armă politică împotriva celor catalogați «dușmani ai poporului».
nsă fiecare popor are cel puțin o trăsătură negativă. În același articol, Barițiu scria: «Să te ferească Dumnezeu de invidia românească, de furia ungurească și de ura îndelungată a sasului»”, explică Dumitru Lăcătușu, doctor în istorie și cercetător la Centrul de Consultanţă Istorică.
„Ar fi o capcană să credem că manifestarea invidiei la români ar fi ceva cu totul deosebit – în sens negativ – față de alte societăți. Studiul de față ne arată că principalele motive de invidie la români sunt aceleași ca aiurea.
E adevărat că fiecare emoție este codată cultural. Principala provocare e să detectezi acest «specific» în mod adecvat. De pildă, celebrul proverb «Să moară capra vecinului» are mai mult rolul social de ironizare a acestui comportament. Nu e un program de viață sau o regulă «din bătrâni», ci o constatare amară a unei atitudini condamnabile.
Și totuși, care ar fi «specificul național» al invidiei? Începem să fim o cultură individualistă formată pe reziduurile unei culturi colectiviste. Acum, nu obștea, ci acela care are o casă mai mare și o mașină mai impozantă impune standardul la care trebuie să se raporteze ceilalți. Și, cum accesul la resursele necesare acestui scop este o problemă, atunci nivelul de invidie poate fi mai exacerbat”, a comentat sociologul Ionuţ Butoi, lector universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Universitatea București.
„Există o triadă de emoţii negative care ne tulbură psihologic: invidia, gelozia şi rivalitatea. Ele sunt înrudite pentru că privesc felul în care oamenii se percep în raport cu posesia. Toate aceste emoţii pot fi controlate dacă ne percepem realist avantajele şi dezavantajele, pentru că meritocraţia bine gândită ameliorează apariţia acestor stări emoţionale negative”, consideră psihologul Aurora Liiceanu.
“Cercetările din psihologie arată că, pentru a ne dezvolta ca persoane și a aspira spre achiziții și realizări superioare, este nevoie să fim în starea de spirit potrivită – așa-numitul set mental de creștere. Nimic nu blochează mai mult această stare de spirit cum o face invidia, comparația negativă cu ceilalți, faptul de a ne simți amenințați de reușitele lor și nefericiți de pe urma împlinirilor lor. Asta blochează, apasă, consumă și ne demotivează. Am tolerat prea mult, ca nație, lucrurile care ne trag în jos. E timpul să le spunem stop, pe rând. Iar invidia este printre cele din vârful listei”, este de părere psihologul și psihoterapeutul Bogdan Ion, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universităţii București.
“Invidia joacă un rol central în societățile în care viața este percepută ca un joc cu sumă nulă: dacă cineva are mai mult din ceva (bani, noroc, succes la sexul opus), atunci altcineva obligatoriu va avea mai puțin. Societățile țărănești, în prezent sau în trecutul apropiat cum este România, resimt în mod particular această invidie, întrucat oamenii percep succesul altora ca un cost la adresa propriei bunăstări. Și nu întotdeauna se înșală, căci viața socială este deseori competitivă și multe resurse sunt limitate. Terenurile agricole sunt finite și cineva poate avea mai mult pământ doar dacă alții vor avea mai puțin.
Problemele apar când indivizii cred că sunt într-un joc cu sumă nulă, dar, în realitate, nu sunt, ceea ce este cazul în economia bazată pe specializare și diviziune socială a muncii. Din fericire, modul în care îi invidiem pe ceilalți se schimbă odată cu schimbările sociale. Din păcate, nu întotdeauna se schimba imediat și în totalitate, căci capra vecinului poate fi acum bonusul de performanță pe care colegul l-a primit și noi, nu.
Mai mult, instituțiile contemporane din economie sau politică pot încuraja jocurile cu sumă nulă în ciuda oportunităților de câștig reciproc. Așa că să nu fim atât de preocupați de invidia pe care o simt indivizii, cât de structura de câștiguri și oportunități pe care aceștia o înfruntă în viața lor”, a comentat, la rândul său, antropologul Radu Umbreș, lector universitar la Facultatea de Știinţe Politice a SNSPA.
CUM SUNTEM NOI, ROMÂNII? PORTRET PE SCURT
Conform aceluiași studiu GfK, românii din segmentul 18-29 de ani acordă importanţă banilor și poziţiei sociale, sunt descurcăreţi, dar în sensul negativ, care denotă superficialitate. De asemenea, aproapele ajunge să ne intereseze atunci când este mai bun pentru că acest lucru ne frustrează.
Nepotismul, pilele și relaţiile sunt caracteristice românilor astăzi, ajungând în unele situaţii să conteze mai mult decât studiile. Respondenţii din segmentul 30-49 de ani îi văd pe români ca ţinând la tradiţie și familiști. Ei îi consideră solidari, dar în bula lor, deschiși și responsabili.
DATELE STUDIULUI
Datele au fost colectate în luna mai 2018, în două etape: un studiu calitativ, care a constat în două discuţii de tip focus grup cu două segmente de vârstă (19-29 ani și 30-49 ani), și un studiu cantitativ pe un eșantion urban de 500 de persoane, cu vârste între 18-64 de ani, ponderat după vârstă, gen şi dimensiunea localităţii, conform ponderilor din populaţia urbană din România.
Metoda de culegere a datelor a fost CAWI Panel Online. Populaţia ţintă a studiului a fost populaţia urbană, digitală, a României, cu vârste între 18-64 de ani.
Despre PressOne
PressOne este o publicație online independentă care își propune să extragă din realitatea românească subiecte relevante ce nu există în agenda publică, să ofere adâncime și context actualității, precum și să prezinte oameni ale căror povești de viață ne inspiră.
Despre GfK
GfK conectează datele şi ştiinţa. Soluţiile inovatoare de cercetare oferă răspunsuri la întrebări esențiale de business din jurul consumatorilor, pieţelor, brandurilor şi media, acum şi în viitor. Ca un partener de cercetare şi analiză, GfK promite clienților săi din toată lumea “creştere prin cunoaștere”.
