Georgiana Petcu
Consultant PR Headline
În mod normal, parcursul profesional presupune o primă etapă de pregătire teoretică, prin absolvirea unei facultăţi sau a unor cursuri specializate. Urmează “intrarea în câmpul muncii”, unde cunoştinţele dobândite iniţial vor fi puse pe cât posibil în aplicare şi dezvoltate în funcţie de cerinţele impuse de practică. Astfel, formarea profesională, experienţa şi chiar excelenţa în muncă se consolidează odată cu trecerea timpului, iar balanţa se schimbă treptat: reprezentarea profesională depinde foarte mult de ceea ce se întâmplă în viaţa reală, de provocările, sarcinile şi conjucturile de la locul de muncă, şi, într-o măsură mai mică dar totuşi la fel de importantă, de partea teoretică.
Dar ce se întâmplă în momentul în care acest parcurs se doveşte a nu fi atât de firesc, atunci când realitatea stă cu totul altfel? Nu puţini sunt tinerii care conştientizează faptul că alegerea unei anumite facultăţi şi pregătirea pe care aceasta o implică nu le-au deschis calea către domeniul mult visat, ci dimpotrivă, realizează că nu sunt făcuţi pentru acel ceva. Vorbim atunci de o reprofilare, fie prin schimbarea instituţiei de învăţâmânt şi alegerea unei alte sfere de activitate, fie prin obţinerea de cunoştinţe direct din practică, prin implicarea în diferite proiecte sau chiar angajare. Un astfel de curs nu e nici pe departe o tragedie, lucru pe care-l garantez având în vedere faptul că şi eu sunt printre oamenii al căror parcurs profesional a fost oarecum în sens opus…
Am descoperit frumuseţea relaţiilor publice mai întâi la serviciu, după care în teorie sau la şcoală. Am intrat în PR întâmplător, afirmaţie deloc exagerată, luând în considerare faptul că eram studentă la Politehnică. Se pare că angajatorul a întrezărit înclinaţia pe care o aveam spre acest domeniu, iar eu nu reuşisem să-i dau destulă importanţă în momentul în care aparent îmi alesesem drumul în viaţă, la terminarea celor douăsprezece clase. Domeniul m-a captivat de la început, iar munca în departamentul de comunicare al unei multinaţionale şi mai apoi în cadrul unei agenţii m-a determinat să îndrăgesc această meserie. Uitându-mă în urmă, ceea ce a contat cu adevărat nu au fost definiţiile sau conceptele pe care le-aş fi putut studia la şcoală, ci dorinţa de a învăţa – acea curiozitatea sinceră, prin care vrei să ştii mai multe şi să te perfecţionezi, prin care dai dovadă de implicare şi de responsabilitate. Nu vreau să intru în detalii legate de structura unui om de PR (caracter, înclinaţii), astfel de materiale s-au tot scris. Ce aş vrea să spun în schimb este faptul că aspiranţii la un job în PR nu trebuie să uite că angajatorul caută rezultate, că-şi doreşte să vadă dedicare şi mai ales potenţial din partea lor. Să nu se limiteze la sarcinile administrative, ce îi revin unui novice, ci să încerce să ”fure” meserie de la colegii mai experimentaţi. Entuziasmul se vede, iar răsplata e una pe măsură. Și nu vorbim aici de o motivaţie neapărat extrinsecă, ci de una intrinsecă, cu mult mai valoroasă: bucuria de a deveni din ce în ce mai bun şi aprecierea celorlalţi. Devenind mai bun şi sarcinile vor fi din ce în ce mai importante, iar satisfacţia îndeplinirii cu succes a obiectivelor propuse cu atât mai mare. Procesul de învăţare nu ar trebui să se limiteze la cele câteva ore de serviciu sau chiar de internship, el ar sa fie completat de urmarea unor cursuri specializate sau derularea unor activităţi ce îi ajută să-şi dezvolte anumite aptitudini.
Cert este că modul în care vrem să ”creştem” depinde până la urmă de fiecare, de determinarea noastră şi de dorinţa de a învăţa. Iar dacă acestea există, restul vine de la sine!
Georgiana Petcu este consultant în cadrul agenţiei de PR Headline, fiind implicată în lucrul pentru clienţi din industria medicală, instituţii culturale, training şi telecom. În cadrul echipei Headline, principalul obiectiv al Georgianei constă în descoperirea de ”poveşti” şi subiecte interesante pentru jurnalişti, a unor unghiuri inedite, potrivite pentru fiecare tip de publicaţie în parte. În 2010, ea va termina un master în comunicare. {mosloadposition user10}
