la Editura Polirom
Polirom publica in premiera traducerea integrala in limba romana, in patru volume, a celei mai importante opere a lui Toma din Aquino, Summa theologica. Conceputa ca o impresionanta sinteza, Summa theologica constituie pentru cititor o cale regala de intrare in spiritualitatea Evului Mediu occidental. Toma din Aquino a fost condamnat, in 1277, la trei ani dupa moartea sa, de oficialitatile ecleziastice pentru 63 de teze din Summa theologica, fiind reabilitat ulterior si sanctificat in 1324.
Volumul intii este prefatat de Adriano Oliva, O.P., si tradus de Alexander Baumgarten (coordonator), Cristian Bejan, Andrei Bereschi, Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Emanuel Grosu, Laura Maftei, Mihai Maga, Adrian Muraru, Laura‑Maria Popoviciu, Vasile Rus, Delia Sãvinescu si Wilhelm Tauwinkl.
In curs de aparitie : Summa theologica, volumul al II-lea
summa Toma din Aquino a ilustrat in cea mai importanta opera a sa, Summa theologica, spectacolul unei vieti intelectuale magnifice, care a reunit teologia si filosofia intr-un efort de intelegere a Creatorului si a ordinii creatiei. Alaturind sursele grecesti si arabe ale filosofiei celor iudaice si patristice ale crestinismului, el a realizat o sinteza a carierei sale intelectuale. Expresie vie atit a solutiilor pe care gindirea scolastica le-a dat problemelor ce izvorau din sursele mentionate, cit si a tensiunilor in urma carora s-a nascut modernitatea europeana. Summa theologica poate fi inteleasa doar prin prisma circumstantelor in care a aparut, fiind un dialog al ideilor vehiculate de dominicani, franciscani si seculari in mediul intelectual de la Universitatea din Paris a secolului al XIII-lea. Acest volum cuprinde integral prima parte a operei, dedicata chestiunilor de teologie speculativa, angelologie, antropologie si filosofie politica, urmind ca in celelalte trei volume, ce reunesc partile a doua şi a treia din Summa, sa intilnim chestiuni de teologie morala, filosofia dreptului si teologia sacramentelor.
Nascut la Roccasecca, in anul 1225, Toma din Aquino este una dintre figurile ilustre ale teologiei si filosofiei medievale. De-a lungul carierei intelectuale, a avut un ideal fundamental care ii guverneaza intreaga opera : realizarea unui acord intre traditia iudeo-crestina si viziunea greco-araba despre lume. Astfel, el a valorificat in teologia crestina filosofia lui Aristotel si Averroes, gindirea neoplatoniciana din opera lui Plotin, Proclos sau din lucrarea anonima Cartea despre cauze, imbinind, fericit sau tensionat, tezele acestora cu fundamentele traditiei crestine, de la Dionisie Areopagitul la Augustin sau de la omiliile lui Ioan Gura de Aur la teologia sistematica a lui Ioan Damaschin. In opera lui Toma din Aquino pot fi contemplate doua aspecte diferite: pe de o parte, armonia unor sistematice constructii de idei, care, in esenta, exprima viziunea omului medieval despre lume; pe de alta, tensiunile pe care codul genetic al gindirii occidentale le poarta in sine si cu asumarea carora debuteaza modernitatea. Condamnat, in 1277, la trei ani dupa moartea sa, de oficialitatile ecleziastice pentru 63 de teze din Summa theologica, reabilitat ulterior si, in fine, sanctificat in 1324, Toma din Aquino este un autor care trebuie redescoperit tocmai in circumstantele polemicilor medievale care l-au determinat sa scrie, ca figura marcata de coliziunea celor doua lumi, a filosofiei grecesti si a monoteismului iudeo-crestin, care se luptau in constiinta sa intelectuala.
{mosloadposition user10}
