– Cronica unui simpozion de sculptura –
Cinci sculptori apartinand unor generatii diferite si-au pus in valoare mintea, muschii si talentul timp de doua saptamani in cadrul taberei–simpozion de sculptura “Prietenia”, care si-a inchis astazi portile la Slanic Prahova.
“Am fost cu Alexandru Simionescu acum un an in Delta si, intr-o noapte, am discutat ideea unui simpozion de sculptura in aer liber, un act de creatie en plein air, un gen de creatie in afara atelierului, asa cum faceau si pictorii impresionisti. Ideea era nu sa venim cu planuri de acasa, ci sa facem totul aici, in functie de loc, de piatra, de moment”, povesteste sculptorul Mihai Istudor, autorul a numeroase lucrari de arta monumentala. “Gazdele noastre, Alexandru si Corina Simionescu, au avut curajul de a face sa se intample aceasta idee care presupune rabdare, bani si timp. Artistii pot fi dificili in procesul de creatie, dar cei doi au inteles si ne-au sprijinit cu tot ce am avut nevoie. Acum, stradania noastra a devenit o expozitie permanenta in aer liber.”
Mihai Istudor, Alexandru Lupu, Elena Gheorghe, Nicolae Bandarau si Andrei Marina au sosit in frumoasa localitate cunoscuta in special datorita salinei sale, si-au ales piatra, si-au desfasurat uneltele si s-au pus pe treaba.
“La mine au venit doi bolovani mari. Nu m-am putut decide, asa ca i-am luat pe amandoi. Si cum Grota Miresei (faimoasul munte de sare cu grota de la Slanic Prahova) s-a scufundat mai de mult, pentru mine aici a ramas doar voalul. Totul intr-un munte de sare, ca aici. Asa ca am facut doua lucrari pe care le-am intitulat “Mirii” si “Voalul miresei”
Clujanul Alexandru Lupu a ales o marmura cu nuante de ocru. Prin formele ei negative si pozitive, lucrarea intitulata ca si simpozionul – “Prietenie”, face un pachet organic intre ideile si lucrarile grupului de artisti, inglobate intr-o conceptie sculpturala monolitica.
Cel mai tanar participant la simpozion, Elena Gheorghe a adus cu ea un aer de gingasie materna ce contrasteaza surprinzator cu duritatea materialului din care si-a taiat lucrarea. Marmura alba a devenit sub flexul ei un prunc ce doarme fericit. Intitulata “Somnul”, piesa este rezultatul primei sale participari intr-o tabara de sculptura.”Tema copilului ma preocupa de cativa ani si mi s-a parut ca este cea mai potrivita pentru tabara prieteniei”, a mai adugat ea.
Experimentatul Nicolae Bandarau este bucuros ca a gasit o lespede frumoasa. “Am vrut sa fac o apa, un element plutitor. Pe urma, mi-am zis ca cel care calatoreste priveste si vede si mi-a venit ideea sa exprim acest lucru printr-un ochi. Un ochi si un varf de barca. Acum lumina se joaca pe toata suprafata sculpturii iar ochiul se proiecteaza pe tot ce e in jurul lui. Umbra sa deseneaza un volum masiv, iar golul care ramane intre cele doua piese care compun sculptura se proiecteaza pe plan secund. Lucrarea are geometrie, dar i-am dat organicitate. Ruptura naturala dintre cele doua piese va permite gazonului care creste sa intre in compozitie” isi descrie el sculptura. Mai mult decat atat, cu doar cateva zile inainte de a pleca in Bulgaria, la un simpozion de sculptura in lemn, el este foarte mandru de rezultatele evenimentului de la Slanic Prahova: “Ne-am bucurat ca am facut lucrari de simpozion, nu doar de curte, chiar daca ele au fost concepute pentru spatiul asta”.
Tot asa simte si Andrei Marina, si el vechi prieten cu Alexandru Simionescu. “Cand mi-am ales piatra, statea undeva sus si parea mult mai mica. Cand am coborat-o, am vazut ca avea 2.78m! Instantaneu mi-am spus ca “Gotica” o voi denumi. Cochetez cu aceasta idee din 2000, de cand am vazut catedrala St.Pauli din Hamburg. Fusese bombardata in razboi, iar ruinele ei erau foarte bine conservate spre aducere aminte. M-a impresionat foarte mult. De atunci, am facut multe astfel de elemente, chiar si in bronz. Oriunde in lume, ele fascineaza, inteapa cerul, rup tacerea. Mesajul lucrarii mele de acum este arta, noul, frumosul, puritatea si sinceritatea care, insumate, dau prietenia.
“In aceasta tabara avem o diversitate de creatie si, cum dupa spunea Blaga, unitatea vine din diversitatea formei”, conchide Mihai Istudor.
{mosloadposition user10}
