Ce mai rămâne din tine după ce ai pierdut tot ce ai iubit? Oare este posibil să depășești cu adevărat un astfel de moment? Otravă, noua producție unteatru semnată de Toma Dănilă, aduce în premieră pe o scenă din România unul dintre cele mai apreciate texte ale autoarei contemporane Lot Vekemans. În spectacolul cu Alina Berzunțeanu și Cezar Antal, doi oameni care s-au iubit se regăsesc după mult timp în locul în care s-au despărțit pentru totdeauna de fiul lor. Premiera va avea loc duminică, pe 21 mai, de la ora 20:00, în sala unteatru din Strada Sfinții Apostoli nr. 44. Biletele de acces sunt disponibile pe www.unteatru.ro.
,,Un text delicat, dar dur, de o tensiune aproape insuportabilă’’, după cum îl descrie publicația The Times, Otravă surprinde manierele diferite în care doi oameni se pot raporta la același eveniment traumatic. După 9 ani, El și Ea se întâlnesc în locul în care a început suferința lor și încearcă să o vindece împreună. Dar timpul devine relativ atunci când vorbim despre pierderea cuiva iubit. Ei nu și-au pierdut doar fiul, s-au pierdut reciproc și s-au pierdut chiar și pe ei înșiși. Fiecare dintre ei a continuat să trăiască așa cum a știut, urmărit de dorința de a mai fi cândva parte dintr-un întreg.
Autoarea Lot Vekemans a studiat geografia umană, iar interesul ei pentru caracteristicile psihicului uman se desăvârșește în textul pe care Toma Dănilă a ales să îl monteze anul acesta la unteatru. Pentru a oferi publicului o experiență completă, regizorul și-a pus amprenta pe tot ceea ce ține de spațiul scenic și ilustrația muzicală a spectacolului. Dragoș Mărgineanu semnează design-ul de lumini, iar Daniel Voinea este creatorul afișului. Textul a fost tradus în limba română de Alexa Stoicescu.
Sinopsis
Un loc în care, înaintea Marii Treceri către dincolo, oamenii se întâlnesc spre aducerea aminte a zilelor în care au fost.
Aici, doi oameni, un bărbat și o femeie, EL și EA, se regăsesc după mult timp. Timpul devine relativ.
Nouă, unsprezece sau zece ani?
Contează când vorbim despre pierderea cuiva iubit? Contează când incercăm să recompunem bucățile care, odinioară, făceau un întreg? Contează dacă nu mai suntem, împreună, tot?
Otrava traumei, otrava pe care o inghițim fără să știm, zi de zi, otrava care devine drog, fără să ne dăm seama.
Doi oameni, un EL și o EA, se află, împreună, în locul în care a inceput suferința lor și încearcă să o vindece, împreună.
“EL: Când simți doar durere atunci când te gândești la cineva… Când te gândești la cineva pe care l-ai… iubit… incredibil de mult
Și când nimic nou nu vine să înlocuiască această durere… Nu faci ceva atunci foarte… greșit?
EA: Eu simt numai durere. E dreptul meu!”
Despre Lot Vekemans
Autoarea Lot Vekemans (1965) se numără printre cei mai aclamați dramaturgi, scenariști și scriitori olandezi contemporani. Piesele de teatru pe care le semnează au fost traduse în peste 20 de limbi și sunt montate în nu mai puțin de 35 de țări. Opera sa este apreciată în pentru limbajul natural și pentru perspectiva profundă asupra psihicului uman, care oferă privitorului/cititorului șansa de a privi direct în sufletele personajelor pe care Lot Vekemans le creează.
