Arşavir Acterian, Bartolomeu Anania, Monica Lovinescu, Virgil Nemoianu, Alexandru Paleologu, Monica Pillat, Eugen Simion, Sanda Stolojan şi Mihai Şora sînt cîţiva dintre autorii mărturiilor – dintre care unele inedite – pline uneori de nostalgie, alteori de umor, cuprinse în volumul N. Steinhardt în evocări, apărut la editura Polirom. Ediţie îngrijită de Florian Roatiş.
Scriitor şi publicist, condamnat politic şi monah ortodox, atras în egală măsură de literatură şi muzică, de teologie şi drept, N. Steinhardt este una dintre figurile de primă mărime ale culturii româneşti.
Personalitatea sa efervescentă şi preocupările polivalente sînt evocate de reprezentanţi ai lumii literare şi religioase care l-au cunoscut în diferite etape ale vieţii sale – în Bucureştiul tinereţii, în închisoarea Jilava sau în „oaza de pace” a mănăstirii Rohia:
Arşavir Acterian, Dorina Al-George, Bartolomeu Anania, fost Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Alexadru Baciu, Nicolae Balotă, Nicolae Băciuţ, Alexa Gavril Bîle, Ioan M. Bocu, Miron Alexandru Bogdan, Augustin Botiş, Gheorghe Brătescu, Virgil Bulat, Iordan Chimet, Î.P.S. Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, Virgil Ciomoş, Alexandru Ciorănescu, Maria Cogălniceanu, Vasile Cormoş, Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, Ov.S. Crohmălniceanu, Arhimandrit Mina Dobzeu, Sorin Dumitrescu, Radu Enescu, Theodor Enescu, Ioan Filip, Terezia Filip, Părintele Constantin Galeriu, Alexandru George, P.S. Justin Hodea Sigheteanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Ştefan Iloaie, Arhimandrit Paulin Lecca, Monica Lovinescu, Serafim Man, Nicolae Mecu, Achim Mihu, Virgil Nemoianu, Costion Nicolescu, Alexandru Paleologu, Amelia Pavel, Monica Pillat, Ioan Pintea, Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Adrian Popescu, Nicolae Roşca, Eugen Simion, Sanda Stolojan, Geo Şerban, Mihai Şora, Eugenia Tudor-Anton, Cornel Ungureanu, Viola Vancea, Alexandru Vlad.
Textele cuprinse în acest volum au fost scrise după încetarea din viaţă a lui N. Steinhardt – 30 martie 1989. O parte au fost publicate în reviste, în ziare sau în cărţi. O altă parte au fost trimise pentru volumul II al Caietelor de la Rohia, intitulat N. Steinhardt în amintirea contemporanilor (Helvetica, Baia Mare, 2000). Cea de-a treia parte – cîteva texte inedite, solicitate şi primite de editor în vederea alcătuirii prezentului volum.
Cîteva mărturii:
Arşavir Acterian, care a fost arestat şi închis de două ori (1949-1953 şi 1958-1964), notează despre N. Steinhardt:
Cu Steinhardt m-am împrietenit mult mai tîrziu, ba chiar am compărut în aceeaşi boxă. Jurist prin învăţătură, s-a dovedit pînă la urmă a fi un om tobă de carte şi nespus de fecund în a scrie carte după carte, strecurînd în ele tot felul de înţepături şi gînduri îndrăzneţe cu subtilităţi şi abilitate, înşelînd în acest fel cenzura aprigă şi vigilentă din trecutul nu prea îndepărtat.
Bartolomeu Anania, fost Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului:
Părintele Nicolae Steinhardt era omul de profundă cultură. Am afirmat-o, şi-mi place să cred că, după seceta spirituală prin care poporul nostru a trebuit să treacă de-a lungul celor 45 de ani de dominaţie comunistă atee, acest popor nu se poate redresa moral decît prin două puteri: religia şi cultura. Dar nu separate, ci îngemănate. Logodite şi cununate una cu cealaltă, prin cultură religia să se deschidă spre universalitate, părăsindu-şi conştiinţa de plutire şi limitele unei funcţiuni strict liturgice, iar pe de altă parte, prin religie cultura să-şi recapete dimensiunile autentice, în sensul ei ultim. (…)El este cel care sintetizează la modul cutremurător această logodnă de care vă vorbeam, dintre religie şi cultură. Un om de mare şi profundă cultură, întregit de un om de mare şi profundă credinţă.
Monica Lovinescu, critic literar, eseistă şi jurnalistă, una dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate personalităţi ale vieţii intelectuale româneşti, scrie despre Steinhardt:
O atare lumină n-am mai cunoscut decît atunci cînd ne-am împrietenit cu N. Steinhardt. (…) În viaţă, la N. Steinhardt, binele era o vocaţie. N-am invidiat decît două persoane pentru tipul de relaţie pe care o întreţineau cu Dumnezeu: pe Yvonne Rossignon, de o familiaritate aproape infantilă, şi pe N. Steinhardt, în a cărui „cameră obscură“ Dumnezeu părea a coincide cu tot ceea ce muzica, pictura, literatura au adus frumos pe acest pămînt, pentru el al făgăduinţei.
Virgil Nemoianu, eseist, critic literar şi filosof al culturii:
De la început m-a cucerit prin vivacitatea sa culturală, veselia sa curtenitoare, erudiţia sa uşoară, elegant-cosmopolită, prin bunătatea filială exemplară de care dădea dovadă. Nicu Steinhardt a fost unul dintre cei doi sau trei oameni care au avut îndrăzneala să continue corespondenţa cu mine, chiar după strămutarea mea dincolo de Atlantic şi după ce începusem să vorbesc la Radio Europa Liberă.
Alexandru Paleologu, eseist, istoric şi critic literar, diplomat, autor al unor cărţi memorabile – Bunul-simţ ca paradox, Simţul practic:
În 1972 mi-a adus manuscrisul Jurnalului fericirii. Pînă atunci, îl admiram foarte mult pe Nicu şi pentru ce scria, şi pentru ce spunea, şi pentru disciplina lui mentală. Dar cartea aceea, cînd am citit-o, într-o noapte şi în ziua următoare, mi-a tăiat răsuflarea. L-am chemat şi i-am spus: „Măi, Niculae, toată lumea ne ştie că ne batem pe burtă, că-mi permit să te bat pe burtă, că-ţi vorbesc ca unui egal, uneori te şi admonestez sau chiar te iau în rîs. Rămînem aşa, că aşa ne ştie lumea. Dar, în realitate, aferim! Eşti la ora actuală, probabil, dintre toţi scriitorii români trăitori, cel mai mare“.
Monica Pillat, poetă, prozatoare, eseistă:
Ceea ce mă surprindea la Nicu erau nu numai entuziasmul nestăvilit şi neastîmpărul minţii sale iscoditoare, ci şi ermetismul lui, pentru că, deşi lăsa impresia unei firi expansive, el nu se deschidea decît rareori, asemenea iniţiaţilor, care îşi aleg cu severitate anume discipoli spre a se mărturisi. Sub verva lui strălucitoare sălăşluia un aisberg de taină.
Eugen Simion, critic şi istoric literar:
Nicolae Steinhardt era un om frumos prin bunătatea, inteligenţa şi prin credinţa pe care şi-o asumase integral. Un veritabil creştin care a înţeles că suferinţa îl poate duce mai aproape de Dumnezeu şi deci de adevăr… S-a purtat demn în puşcărie şi n-a semnat pactul cu diavolul. S-a putut, dar, şi aşa. Infernul nu l-a înfrînt moralmente. Trecînd prin infernul detenţiei, el a ieşit întărit… Un personaj memorabil pentru lumea românească.
Sanda Stolojan, poetă şi eseistă:
Înainte de toate, resimt prezenţa lui Nicu Steinhardt printre noi, românii născuţi ortodocşi, deci fără exactitate şi fără profunzime în practica religioasă, ca un memento, o salutară şi luminoasă trezire în viaţa noastră apăsată de mizeriile şi derizoriul Istoriei.
Mihai Şora, decanul de vîrstă al filosofiei româneşti, fost student al lui Nae Ionescu, M. Eliade, C. Rădulescu-Motru :
„Subţire şi zvelt, sclipitor şi foarte «om de lume».” Da, aşa era cînd l-am văzut pentru întîia oară. Aş mai adăuga: disponibil să-ţi vină în întîmpinare cu simpatie şi să-ţi primească la rîndu-i simpatia, curios de ce se întîmplă prin preajmă, dar şi în largul lumii (altă faţă a aceleiaşi disponibilităţi), interesat de tot ce e omenesc, pe toate planurile umanului, dar îndeosebi pe acela al culturii, cu o mobilitate aproape deconcertantă a inteligenţei lui în perpetuă mişcare – vibrant şi neliniştit. Da: neliniştit.
Editura Polirom a iniţiat în anul 2008, în colaborare cu Mănăstirea Sfînta Ana de la Rohia, Seria de autor “N. Steinhardt”, în care au apărut: Jurnalul fericirii (2008), Dăruind, vei dobîndi. Cuvinte de credinţă (2008), În genul…tinerilor (2008), Articole burgheze (2008), Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Leon Duguit (2008), Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia (2009), Între viaţă şi cărţi (2010), Escale în timp şi spaţiu (2010), Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului (2011), Eseu despre o concepţie catolică asupra iudaismului. Iluzii şi realităti evreieşti (2011), Critică la persoana întîi (2011).
În pregătire:
Monologul polifonic
Incertitudini literare
