Inițiativă a unei echipe transnaționale, în parte think-tank, parte centru comunitar și spațiu de adunare publică, intervenția propusă în vara acestui an în București a luat forma unui laborator urban care a avut ca obiectiv elucidarea următoarelor trei intrebări legate de dezvoltarea urbană contemporană:
1. Cum putem trece de la o societate reactivă la una care participă activ la transformarea orașelor în care trăim?
2. Cum putem spori participarea și dialogul public într-o societate cu probleme din ce în ce mai complexe și greu de definit?
3. Cum pot profesioniștii din domeniul planificării urbane invăța și adapta actualele abilități la aceste noi și din ce in ce mai relevante metode de planificare urbană?
Pavilionul Poiana lui Iocan este o interpretare contemporană a spațiului de dezbatere din romanul Morometii având ca scop explorarea unor idei noi și crearea unor strategii inovative, dar realiste, pentru oraș.
CONTEXT
Orașele au devenit prea complexe pentru a fi guvernate dintr-un singur sediu central. Din ce în ce mai mult, oamenii din întreaga lume se implică în îmbunătățirea mediului urban în care trăiesc. Inițiativele comunitare apar ca răspuns la limitările planificarii urbanistice tradiționale, fiind totodată un indicator al capacității cetățenilor de a găsi soluții în fața provocărilor generate de viața de zi cu zi și de a folosi creativitatea pentru a transforma și multiplica resursele existente. Cu toate acestea, apreciem că inițiativele comunitare sunt imposibile (sau improbabile), fără implicarea altor actori urbani: sectoarele de afaceri și antreprenoriat, asociații locale și ONG-uri, mediul academic, precum și consiliile locale și guvernamentale.
Contextul socio-economic actual nu face prezentul un moment bun pentru a opera asupra Bucureștiului. În România, ca și în alte părți, locurile de muncă sunt greu de găsit, incluziunea socială este o provocare permanentă, iar fondurile publice sunt suprasolicitate. Suntem conștienți de implicațiile acestor teme recurente asupra îmbunătățirii spațiilor urbane, dar alegem să le interpretăm nu ca limitări, ci ca oportunități creative.
Reinventarea orașului pentru a găzdui o cultură contemporană care cere flexibilitate, durabilitate, participare și inovație necesită o gândire actualizată și o nouă credință în ceea ce poate reprezenta un oraș. În cazul Bucureștiului sperăm că aceasta poate deveni mai mult decât un blocaj de autovehicule, clădiri istorice decăzute, cartiere dormitor și haite de câini vagabonzi.
Procesul de reimaginare a orașului începe cu locuitorul devenind un dezvoltator urban. Bucureștiul a fost planificat de sus în jos pentru prea mult timp, iar utilizatorii au fost reduși la rolul de consumator mai degrabă decât cel de producător. Credem că a sosit timpul să reechilibrăm balanța și să implicăm rezidenții orașului, antreprenorii, asociațiile de proprietari și instituțiile locale în acest proces de planificare urbană.
CONCEPTUL PAVILIOANELOR
Cele două pavilioane propuse în cadrul Street Delivery și Anualei de Arhitectură au avut ca obiectiv crearea unui spațiu care să stimuleze discuțiile și curiozitatea trecătorilor prin aspectul inovator și complementaritatea cu spațiile publice în care au fost amplasate.
Pornind de la denumirea proiectului ne-am imaginat un spațiu primitor, care profită asemenea unei poieni de jocurile de lumini și umbre ale pădurii înconjurătoare dar se prezintă și ca un loc de popas și întâlnire. Referința la lumea satului și necesitatea de reinterpretare contemporană a spațiului de dezbatere al acesteia a dus la crearea unui pavilion din lemn care în ciuda aspectului contemporan împrumută tipurile de îmbinări specifice construcțiilor vernaculare iar prin tema discuțiilor din interiorul acestuia, speram noi, și un pic din aerul Poienii lui Iocan din romanul Moromeții.
CONSULTAREA PUBLICĂ
Pornind de la ideea locuitorului ca producător și dezvoltator urban, Poiana lui Iocan a constituit un birou mobil pentru consultare publică timp de 13 zile, în cadrul Street Delivery și al Anualei de Arhitectură. De-a lungul acestor zile, prin exerciții de cartare urbană, publicul a identificat spații abandonate sau neîntreținute și a sugerat soluții de reamenajare a acestora. Folosind indicatori precum utilizările spontane ale spațiilor, au fost explorate nevoile locuitorilor cartierelor bucureștene. În ciuda deschiderii trecătorilor spre a oferi informații despre zonele în care locuiesc, scepticismul în legătură cu posibilele schimbări ce ar putea fi generate de comunitatea locală a constituit un lait motiv al procesului participativ. Concentrarea tuturor așteptărilor citadine în mâinile autorităților locale sugerează neîncrederea sau lipsa informării cu privire la impactul inițiativelor comunitare. Totodată, entuziasmul cetățenilor și varietatea problemelor semnalate indică lipsa acută a proceselor de consultare publică.
MESE ROTUNDE
Considerând că inițiativele comunitare sunt imposibile fără implicarea altor stakeholderi, concluziile exercițiilor de cartare au fost aprofundate în cadrul a trei discuții la care au participat reprezentanți ai ONG-urior și mediului academic, precum și antreprenori și membri ai consiliilor locale. Una dintre concluziile dezbaterii dezvoltate în jurul participării ca instrument de planificare urbanistică a fost nevoia unei baze permanente pentru consultarea și informarea publicului larg. De aici derivă și necesitatea traducerii informațiilor și documentelor oficiale de tip PUG, PUZ etc. într-un limbaj accesibil, prin utilizarea unor instrumente vizuale simple, cum ar fi diagramele sau randările. Cea de-a doua masă rotundă a avut ca nucleu cazul Inițiativei Favorit , care a funcționat pe de-o parte ca model de succes de organizare comunitară, dar a și semnalat lipsa unei comunicări eficiente între stakeholderi și necesitatea unei platforme care sa ofere suport si expertiză unor astfel de grupuri.
În cadrul ultimei discuții au fost explorate modalități de revigorare a spațiului urban prin revalorificarea spațiilor industriale și intervenții din zona industriilor creative, dezbaterea gravitând în jurul aplicabilității acestui model în contextul local.
Proiectul a inclus și alte evenimente colaterale precum sesiuni de boardgames ( Habitat și Building Futures) și tururi ghidate organizate în parteneriat cu Idei Urbane.
CONTINUAREA PROIECTULUI
Asociația Poiana lui Iocan își propune să continue discuția deschisă cu prilejul evenimentelor din vara anului 2013, poziționându-se la suprapunerea a trei arii de interes:
1. Domeniul profesional al mediului construit – prin design de produs, proiectare și intervenții construite în spațiul public;
2. Domeniul academic – cercetare și consultare în urbanism, profitând de experianța internațională a membrilor echipei;
3. Mediere – Crearea unei interfețe între specialiști, autorități și societatea civilă
Urmatoarea etapă presupune procesarea datelor, transferul acestora în online și continuarea procesului de colectare pe hărțile interactive de pe .poianaluiiocan. org și prin studii de caz despre intervenții comunitare asupra spațiului urban, pe care le așteptăm de la cititori pe aceeași adresă. Rezultatele și concluziile proiectului vor putea fi găsite într-o publicație ce se va lansa în iarna acestui an.
DESPRE NOI
Proiectul a fost inițiat de un grup de absolvenți ai Școlii de Arhitectura Sheffield și Ion Mincu din București și a evoluat rapid într-o rețea de actori cu aptitudini și profile profesionale foarte variate, dar cu un interes comun reprezentat de îmbunătățirea calității vieții orașelor în care trăim.
În timpul Street Delivery si al Anualei de Arhitectura am functionat ca un birou deschis de urbanism, in parte de consultare a cetatenilor, in parte ca platforma de cercetare si dezbatere. Echipa: Corina Angheloiu, Adam Roberts, Holly Lang, Laura Engelhardt, Simon Hicks, Huan Rimington, Razvan Zamfira, Ciprian Galusca, Andrei
Grigore, Madalina Cozmeanu, Alexandra Petraru
