Jill Tomlinson
Editura Nemi
„Otto era un pui de pinguin, traia pe picioarele tatalui sau la capatul lumii. In fine, cel putin asta spunea Leo, ca ei traiesc la captul lumii. Leo era un alt pui de pinguin, care traia si el pe picioarele tatalui sau. Asa l-a cunoscut pe Otto.”
Otto era si cel mai mare pui. Asa ca, dupa cum a aflat la scurt timp de la Claudius, pinguinul pe picioarele caruia traia, Otto urma sa fie responsabil de „educarea” celorlalti pui. Interesant este ca Otto nu era dus pe picioarele lui de tatal sau – pentru ca se pare ca, pe vremea cand era ou, se rostogolise. Asa il gasise Claudius. Acest pinguin – considerat de Leo (si de alti pinguini) ca fiind cel mai intelept – decide sa il creasca pe picioarele lui pana va fi suficient de mare pentru a se descurca singur.
Numai ca, tocmai pentru ca era cel „care le stie pe toate”, Claudius nu prea apuca sa vorbeasca cu Otto. De fapt, nici nu isi daduse seama ca Otto a crescut si ca este curios. Odata ce a realizat acest lucru insa, relatia lor evolueaza. Claudius ii spune tot ce este important sa stie un pinguin: il apara de viscol si il invata despre cum stau pinguinii impreuna pentru a se apara de vant, ii spune cand este in regula sa inoate, cine sunt dusmanii si cum se pot apara si multe alte lucruri vitale.
„Pinguinul care voia sa afle mai multe” este o calatorie fascinanta pentru copii in Antartica. Prin intermediul lui Otto si a tuturor celorlalte personaje din carte, cei mici afla despre viata si obiceiurile pinguinilor imperiali – precum si despre alte animale de aici, totul intr-o maniera distractiva, simpla. Jill Tomlinson a reusit sa creeze un nou personaj care seamana cu multi copii (e curios, doreste sa faca altceva decat e… normal – ar dori sa zboare [doar e pasare, nu?], ar dori sa plece intr-o zona mai calda… – se joaca mereu), iar drumul de la puiul de pinguin care traia pe picioarele lui Claudius la pinguinul imperial care poate inota si este independent este presarat cu aventuri de neuitat, intamplari care ii vor cuceri pe cei mici. Cartea se citeste usor – atat de parinti copiilor, cat mai ales de cei care au invatat deja sa citeasca si vor sa se delecteze singuri cu o lectura placuta care ii duce in lumea din Antarctica. Ilustratiile, stilul si fontul mare utilizat fac lectura accesibila si captivanta, iar oricine citeste prima pagina nu se opreste pana la ultima! O poveste despre familie, despre maturizare, aventuri si caldura sufleteasca, iubire si camaraderie – toate intr-o carte surprinzatoare! Carte recomanda copiilor peste 7 ani.
