de John J. Hardy, Director Strategie FX, Saxo Bank
A trecut mai puțin de o lună de la votul șoc Brexit și, în afară de scăderea mare a cursului de schimb al lirei sterline, trauma pe care acest eveniment a imprimat-o asupra piețelor globale a fost ștearsă aproape în întregime.
Și chiar s-ar putea argumenta că votul Brexit a ajutat, de fapt, piețele globale să se redreseze, căci investitorii sunt convinși că băncile centrale vor greși în sensul unei precauții împăciuitoare pentru a împiedica orice contaminare economică de la Brexit.
Este probabil ca Banca Angliei să lanseze o formă de relaxare cantitativă în august pentru a completa ridicarea austerității fiscale impuse de fostul cancelar Osborne. În alte părți, s-a observat că băncile centrale au devenit mai binevoitoare în ultima vreme, în timp ce Rezerva Federală este în mod clar în așteptare în acest moment, pentru a evalua dacă redresarea economică a SUA se clatină, iar Japonia este pe cale să lanseze un stimulent financiar la scară mare după ce creșterea s-a poticnit în timpul unei aprecieri abrupte a yenului japonez. China, cea mai semnificativă sursă de creștere din ultimii 15 ani, este în mod clar hotărâtă să mențină deocamdată un nivel al stimulentelor pentru a întreține activitatea economică în priză, chiar dacă continuă să umfle o bulă de datorii nesustenabilă și de temut.
E o stare a lucrurilor ciudată și ar trebui să ne amintească de regimul pieței în intervalul temporar 2010-11, când orice comunicat negativ al unor date economice din SUA era aproape sărbătorit pentru implicațiile sale în ce privește lichiditatea dolarului SUA din partea Rezervei Federale, iar lichiditatea SUA hrănea apetitul global pentru risc și o bulă de piață emergentă. Și ar trebui să ne temem și mai mult decât de obicei de intențiile politice ale băncilor centrale, dacă acestea permit acum o creștere a apetitului de risc. Riscul unei creșteri globale s-ar putea dezvolta de aici, dacă UE face un angajament politic puternic de a salva băncile prea mari pentru a eșua ale Italiei.
Într-adevăr, o creștere a apetitului de risc pe fundalul unor baze economice slabe ar prinde băncile centrale cu garda jos realizând brusc că s-au jucat cu chibriturile și benzina. Dansul pieței cu politica băncii centrale va atinge atunci o nouă fază periculoasă: scoate combustibilul și piețele se prăbușesc – continuă să-l furnizezi și lucrurile o iau razna. Baze economice, veți întreba? Nu sunt de fapt parte din ecuație…
În mod specific, piețele sărbătoresc foarte anticipata fază următoare a politicii băncii centrale, și acum și fiscale: așa numiții „bani din elicopter”, un termen mai degrabă generic ce acoperă totul, de la creșterea cheltuielilor fiscale care sunt apoi acoperite de extra-achiziții de obligațiuni ale băncilor centrale, la injecții de capital directe în buzunarele consumatorilor, cea mai adevărată formă de bani din elicopter. Adevărații bani din elicopter ar începe într-adevăr să aducă în actualitate problema crescândă a inegalității, căci banii gheață în mână ar fi simțiți cel mai rapid și cel mai mult de pătura societății care o duce cel mai prost. Deocamdată, Japonia pare reticentă să treacă cu totul la banii din elicopter și probabil că va încerca mai întâi stimulentul acoperit de Banca Japoniei. Așadar, yenul poate că nu va slăbi prea mult acum, pe măsură ce așteptările pieței poate că se duc mai departe decât este gata să meargă politica japoneză.
Dar piețele ar trebui să aibă grijă la ceea ce-și doresc. Desigur, banii din elicopter reprezintă un instrument mult mai puternic și direct pentru a stimula economia decât relaxarea cantitativă și mai ales dobânzi zero și negative. Dar spre deosebire de relaxarea cantitativă, este și un instrument de-a dreptul inflaționist, mai ales din perspectiva livrării directe de bani gheață. Acestea sunt instrumente la care băncile centrale, și din ce în ce mai mult guvernele, vor apela pentru a ține la distanță creșterea slabă și spectrul deflației. Inflația este singurul imperativ politic într-o lume care se îneacă în datorii. Asta pentru că inflația este singura cale, fără neplăți în masă, pentru a reduce povara relativă a unei datorii așa de mari. Însă datoria cuiva poate reprezenta economiile altcuiva. Cu alte cuvinte, suntem pe cale să vedem multe avuții de hârtie distruse în termeni reali. Iar ratele de schimb valutar oficiale vor fi în centrul cursei către pragul de jos.
