Sinteză majoră a sociologiei artei şi literaturii, scrisă cu vervă şi nerv polemic, Regulile artei prezintă, într-o perspectivă originală şi ambiţioasă, proiectul unei „ştiinţe a operelor” al cărei obiect ar fi producerea nu numai a operei de artă înseşi, ci şi a valorii ei. Depăşind dihotomia, aparent ireconciliabilă, dintre lectura internă şi lectura externă, Bourdieu reintroduce în analiza sociologică specificitatea faptului literar şi artistic.
Volumul Regulile artei a fost tradus în şaptesprezece limbi.
„O lucrare colosal de interesantă, pe alocuri subjugată, scrisă cu o claritate nu tocmai des întâlnită şi cu o autoritate irascibilă, perfect acoperită însă de perspicacitatea şi de erudiţia lui Bourdieu.” – Arthur C. Danto
„Operă majoră, deschizătoare de drumuri, Regulile artei va stimula dezbaterile teoretice ani buni de acum încolo.” – Le Nouvel Observateur
Traducere din limba franceză de Laura Albulescu şi Bogdan Ghiu
Prefaţă de Mircea Martin
Ediţia a II-a
paperback, 448 p., 170×220
ISBN: 978-973-124-739-7
Parteneri media: MODERNISM, OBSERVATOR CULTURAL, Radio România Cultural
Pierre Bourdieu (1930-2002) este considerat unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi sociologi francezi de la Émile Durkheim încoace. Absolvent al Şcolii Normale Superioare din Paris, „agregat” în filosofie, director de studii la École pratique des hautes études (1964), i-a succedat lui Raymond Aron, în 1985, la catedra de la Collège de France. A fost directorul Centrului de Sociologie Europeană şi al revistei Actes de la recherche en sciences sociales, pe care a înfiinţat-o în 1975.
Opera sa, tradusă în zeci de limbi în toată lumea, a exercitat o influenţă considerabilă asupra ştiinţelor sociale contemporane. Dintre cele mai importante lucrări ale sale amintim: La Distinction, Critique sociale du jugement, 1979, Le sens pratique, 1980 (Simţul practic, 2000), Homo academicus (1984), L’ontologie politique de Martin Heidegger, 1988, Langage et pouvoir symbolique, 1991, Raisons pratiques, 1994 (Raţiuni practice, 1999), Méditations pascaliennes, 1997 (Meditaţii pascaliene, 2001), La domination masculine, 1998 (Dominaţia masculină, 2003).
