Saxo Bank, specialistul online în tranzacții și investiții, a publicat perspectiva trimestrială T3 2020 pentru piețele globale, incluzând idei de tranzacționare din domeniul capitalurilor proprii, FX, valute, mărfuri și obligațiuni, precum și o serie de teme macro centrale care afectează portofoliile clienților.
„În ultimele trei decenii, după sfârșitul Războiului Rece și, în special, cu admiterea Chinei în OMC în 2001, un moment esențial, lumea a devenit tot mai conectată și integrată prin tehnologie și globalizare. Cu toate acestea, începând cu mandatul lui Trump – și cu o accelerare uluitoare, în doar câteva luni, din cauza pandemiei Covid-19 – lumea este condusă de interesul de sine, neîncredere și un joc de tipul „noi împotriva lor” în cercurile politice, precum și în lanțurile de aprovizionare ale companiilor”, spune Steen Jakobsen, economist șef și CIO la Saxo Bank.
„Această mare îndepărtare de lanțurile de aprovizionare care se extind pe plan mondial, la care se adaugă un impuls ce tinde către autarhie, va aduce intensificarea proceselor de relocalizare și programe de stimulare pentru producție pe plan intern. Primele domenii vizate vor fi cele ale produselor medicale, după lipsa stânjenitoare și disperată de pregătire aproape peste tot în ceea ce privește această pandemie fără îndoială inevitabilă. Dar noua nevoie de a măsura responsabilitatea politică în ceea ce privește autonomia națională în industriile cruciale va însemna că energia, aprovizionarea cu produse alimentare și tehnologia vor fi toate declarate indispensabile. Costurile marginale potențiale mai mari pentru producerea la nivel local se vor dovedi mai puțin importante decât imperativul politic de a dovedi o autonomie robustă. Pe scurt, prețurile vor crește pentru aproape orice – și în termeni reali, nu doar prin inflația prețurilor.
„Acest lucru va fi extrem de scump: pentru consumator, pentru guverne și pentru locuri de muncă. Dar ceea ce s-ar putea dovedi mult mai rău decât implicațiile deglobalizării este realitatea nefericită: Covid-19 a accelerat moartea piețelor libere ca motor al economiilor. Măsura de a salva totul este de înțeles, dar adâncește riscul ca creșterea reală a PIB-ului să continue în tendința de scădere din cauza zombificării economiei.
„Criza Covid-19 a fost imediat devastatoare, deoarece economiile noastre saturate de datorii sunt atât de dependente una de alta și de fragile. Odată cu politica ratei dobânzii zero, cea a ratei dobânzii negative și pachete de salvare pentru toată lumea, acest lucru a fost eliminat pentru totdeauna. Nu mai există „incendii de pădure” care să lase un teren nou fertil pentru ca noii actori să demareze economia și, prin urmare, un viitor al productivității tot mai scăzute și al creșterii reale a PIB-ului pe fondul unui grad de îndatorare masiv.
„Impactul asupra piețelor și ocupării forței de muncă va fi extrem de negativ atunci când stimulentele se vor termina. Prin împrumuturi directe și indirecte, pachete de salvare și subvenții, cheltuielile guvernamentale din multe țări vor reprezenta peste 50% din PIB. Interesele guvernamentale vor avea o voce puternică în camerele de consiliu, iar noile reglementări guvernamentale sunt pe cale de a „salva economia și locurile de muncă” cu banii contribuabililor.
„Marea ironie este că, deși Covid-19 are un impact enorm, uman și economic, riscul și mai mare este reacția noastră la criză. În cel mai bun caz, suspendăm economiile de piață, în cel mai rău caz le înlocuim cu capitalismul de stat. Acest model nu poate câștiga niciodată, întrucât piețele deschise sunt necesare pentru a favoriza cel mai bine descoperirea prețurilor, alocarea bunurilor, inovația și chiar democrația.
„Combinația dintre localizare, „națiunea mea înainte de toate” și capitalismul de stat aduce obstacole masive pentru creștere, ocuparea forței de muncă, structura socială și piețe. Aceste abordări pentru combaterea crizei Covid-19 sunt o cale cu un singur sens într-o narațiune îngustă, provincială și nostalgică, care afirmă că statele pot continua pe cont propriu. Dar combaterea atât a riscurilor pandemice, cât și a celor viitoare similare, are nevoie de o abordare mai degrabă globală, nu de una locală”.
Mai multe probleme în viitor pentru capitalurile proprii pe măsură ce lumea se repornește
Politicile monetare de susținere ca răspuns la criză au apropiat instituțiile fiscale și cele monetare și stimulentele totale pentru a lupta împotriva celei mai mari contracții economice din anii 1930 încoace au încurajat speculațiile la un nivel pe care nu l-am mai observat din 2000. Cu toate acestea, chiar în timpul scrierii acestui articol, S&P 500 tocmai a avut cea mai proastă sesiune din martie, iar VIX a explodat în creștere, astfel încât impactul Covid-19 este departe de a se fi terminat.
Peter Garnry, Director Strategie Capitaluri proprii, a declarat: „Pe măsură ce intrăm în T3, piețele rămân fragile. VIX indică o vară foarte volatilă, în care publicarea datelor despre veniturile din T2 vor dezvălui în cele din urmă daunele reale aduse sectorului corporativ și ne pot oferi o idee aproximativă despre ceea ce urmează.
„Evaluările au revenit la niveluri în care raportul risc-recompensă nu este atractiv în context istoric. Istoria sugerează că, la nivelurile actuale de evaluare, există o probabilitate de 33% ca investitorul de capitaluri proprii internaționale să înregistreze o rată reală negativă a rentabilității în următorii zece ani.
„În ultimul an, capitalurile proprii americane au supra-performat față de cele europene la o marjă extremă într-un context istoric. Capitalurile proprii europene au pierdut față de acțiunile americane la nivel de cinci deviații standard în mod relativ din 2007 încoace. Factorii determinanți au fost un USD puternic, evaluări mai mari ale capitalurilor proprii americane în raport cu cele europene, o creștere mai mare a câștigurilor din SUA combinată cu programe mari de buyback și o schimbare tectonică a capitalizării pieței către companiile tehnologice – unde Europa a rămas în urmă. Măsurate pe EV/EBITDA din ultimele 12 luni, capitalurile proprii americane sunt evaluate la o valoarea cu 65% mai mare decât capitalurile proprii europene. Această marjă de evaluare masivă necesită de aici încolo un parcurs impecabil al câștigurilor SUA.
„Capitalurile proprii americane au, în general, o pârghie financiară mai mică decât companiile europene, ceea ce este pozitiv într-un mediu macro incert. Cu toate acestea, evaluarea este factorul cheie în explicarea rentabilităților viitoare, astfel că, odată cu supra-performanța istorică a capitalurilor proprii americane, combinată cu evaluări ridicate, credem că investitorii ar trebui să înceapă să supra-pondereze capitalurile proprii europene – în ciuda riscurilor politice din UE.
„Privind în viitor, localizarea este o temă emergentă importantă, care credem că se va dezvolta în următorul deceniu economic și pe piețele de capitaluri proprii. O temă care are sens în această tranziție este investiția în plafoane mici cu profil de venituri interne în părți neciclice ale economiei (asistență medicală, produse de consum și utilități). Tranziția către o economie globală mai localizată va crea o cale incertă pentru multe companii și, prin urmare, strategia veche și bună de a investi în companii de înaltă calitate, cu mijloace financiare scăzute este, de asemenea, atractivă în viziunea noastră.
„Considerăm că anumite sectoare ale economiei, cum ar fi transformarea ecologică, vor continua, de asemenea, să aibă rezultate bune, deoarece modelul economic actual este o pacoste netă asupra mediului. Alte industrii, cum ar fi asistența medicală, robotica și imprimarea 3D vor obține, de asemenea, un impuls din politicile de autonomie și din producția orientată către cadrul intern în lumea dezvoltată. Companiile cu o prezență digitală puternică și un model de afaceri digital se vor descurca, de asemenea, foarte bine. Cu toate acestea, date fiind evaluările extreme în rândul unor companii online, investitorii ar trebui să fie precauți la „bula acțiunilor”.
Dolarul american este încă centrul gravitației
23 martie a marcat atât maximul pentru dolarul american, cât și minimul pentru majoritatea indicilor de capitaluri proprii globali majori. De atunci, Fed a mobilizat cantități enorme de lichiditate, achiziții de active și programe de împrumuturi pentru a opri valul de contaminare, iar USD-ul a revenit la intervalul său de tranzacționare în perioada de dinaintea crizei. În ciuda acestor măsuri, nu credem că piața va reveni la normalitate în viitorul apropiat, deoarece răspunsul băncilor centrale la pandemie și schimbările din politicile guvernamentale internaționale împing piețele către deglobalizare.
John Hardy, Director Strategie FX, a declarat: „În pofida minimului de pe piață din martie și a revenirii ulterioare impresionante, considerăm că ideea ca piețele să se îndrepte spre ceva asemănător normalității este foarte puțin probabilă.
„Am finalizat un fel de ciclu. Creșterea masivă a prețurilor capitalurilor proprii – și a altor active riscante – și tehnica „umflă prețul, apoi vinde” la dolarul american sunt produse ale unui belșug de lichiditate care a atins amplitudinea sa maximă. De aici, rata de susținere a economiei și a pieței va crește din nou doar dacă vom ajunge într-un alt moment de criză profundă. Pe măsură ce ne adâncim în T3, bănuim că vor apărea noi teme pentru piețele globale și FX, dincolo de mișcarea în cerc risk-on risk-off care a marcat o mare parte din T2 ca răspuns la injecțiile de lichiditate din partea factorilor de decizie politici la nivel mondial.
„Poate că e prea devreme în al treilea trimestru, dar dolarul american trebuie să scadă în cele din urmă. Dacă nu din alt motiv, atunci pentru că trăim într-o lume înecată în datorii în USD, atât onshore în SUA, cât și la nivel mondial – și orice redresare durabilă trebuie să fie însoțită de o devalorizare a dolarului american în termeni reali în SUA și în mod relativ, precum și în termeni reali în restul lumii. Riscul de extindere a insolvențelor și neplăților va încuraja o devalorizare totală, cum nu s-a mai văzut de la devalorizarea datoriilor de după cel de-Al Doilea Război Mondial.
„Întrebarea principală este orizontul de timp, dar în T3 presiunea va crește pe acest front. În cele din urmă, se va ajunge la o devalorizare prin faptul că Fed va renunța, mai mult sau mai puțin, la independență prin adoptarea unor plafoane de randament sau a unei alte forme de control al curbei de randament, pentru a permite cheltuieli fiscale nerestricționate de considerente dacă „piața” poate absorbi emisia obișnuită a datoriilor suverane folosite pentru a finanța cheltuielile.
„În cazul FX, cei care vor pierde vor fi valutele cu cea mai gravă represiune financiară și cele mai agresive programe TMM. Câștigătorii relativi vor fi economiile cu un potențial semnificativ pentru mărfuri. De asemenea, considerațiile legate de contul curent vor avea o valoare mai mare decât în trecut din cauza deglobalizării, a comerțului mai lent și a fluxurilor de capital posibil reduse.
„Lăsând deoparte focusul dominant asupra USD, în T3 va stabili, probabil, și dacă UE dă dovadă de suficientă solidaritate pentru a evita o nouă rundă de îngrijorare existențială. Însă reacția bugetului UE pare modestă și întârziată în raport cu amploarea crizei, astfel încât această urmă de promisiune va trebui să se aprofundeze semnificativ în T3. Sunt necesare marje mai limitate în UE și semne tot mai vizibile de solidaritate, dacă dorim să renunțăm la temerile pe termen lung față de o nouă criză existențială a UE.”
Cei care pariază pe creșterea aurului riscă amânarea satisfacției în T3
Credința că putem și că vom reveni la normal în câteva trimestre se va dovedi cel mai probabil greșită, iar Saxo consideră că în această perioadă vom înregistra o creștere scăzută până la negativă, creșterea nivelului datoriilor și, în cele din urmă, creșterea inflației. Prin urmare, perspectivele pentru metalele prețioase în Q3 rămân pozitive. Cu toate acestea, o pandemie care este departe de a fi la final, alături de un posibil al doilea val care se prefigurează la orizont amenință să destabilizeze recentele redresări observate în domeniul energiei și industriei, și orice creștere suplimentară în T3 va fi pusă în dificultate.
Ole Hansen, Director Strategie Mărfuri la Saxo, a declarat: „Aurul rămâne singura marfă-cheie care a înregistrat un profit pozitiv până acum în 2020. În urma unui parcurs cu suișuri și coborâșuri în aprilie, s-a stabilit într-un interval de aproximativ 1700 USD/uncie. Capacitatea aurului de a frustra, apoi de a răsplăti, în cele din urmă, investitorul răbdător se va manifesta, cel mai probabil în toată splendoarea în trimestrul al treilea. În prezent, mai multe situații pozitive sunt compensate de ceea ce credem că va fi o scădere pe termen scurt a inflației.
„Ne menținem perspectiva de creștere pentru argint și pentru aur, acum că avansul său față de argint s-a redus. Există mai multe motive pentru a crede că aurul va face o mișcare la cel puțin 1800$/uncie în 2020, urmată de un nou maxim record în următorii ani.
„Lipsa impulsului pieței din aprilie încoace și mediul dezinflaționist din prezent au determinat o reducere cu 55% a pariurilor futures de creștere pe aur încă de la vârful înregistrat la începutul anului 2020. O schimbare pozitivă a perspectivelor fundamentale sau tehnice va obliga, cel mai probabil, traderii să adopte o poziție fermă și să revină pe piață. Această evoluție ar putea duce, de asemenea, la creșterea aurului.
„Valoarea scăzută record a argintului față de aur a ajutat la o redresare puternică spre finalul T2. Perspectiva noastră de creștere pentru aur va duce argintul mai sus. Dar, având în vedere comportamentul său de multe ori volatil și perspectiva de creștere actuală, credem că argintul are de furcă în a recupera mai mult teren față de aur. Raportul aur-argint, o măsură cheie a puterii relative, poate, în cel mai bun caz, să ajungă la 95 de uncii de argint la o uncie de aur. Un al doilea val major al pandemiei, însă, poate duce la scăderea acestuia înapoi spre 110 – ceea ce reflectă o sub-performanță de 10% față de nivelurile actuale.”
„Redresarea recentă a cuprului de calitate superioară la nivelurile pre-pandemice va contesta capacitatea metalului de a atinge un nivel mai înalt în T3. O revigorare a cererii chineze, combinată cu întreruperile de aprovizionare de la minele din America de Sud, au fost factorii declanșatori care au forțat în cele din urmă speculatorii să se întoarcă pe poziții long, după trecerea peste nivelul de 2,50$/lb. Riscul unui al doilea val – în special în SUA și China, cei mai mari doi consumatori ai lumii – ar putea forța o regândire și nu vedem nicio evoluție pozitivă în cursul trimestrului următor.
„Perspectiva cererii de țiței rămâne este în continuare pusă în dificultate de pandemia Covid-19 care încă nu este sub control. Deși OPEC + a depus un efort enorm pentru a sprijini piața globală prin reduceri record ale producției și conformitate ridicată, potențialul ca țițeiul să recupereze din teren va fi limitat în a doua jumătate a anului 2020.
„Restricțiile de călătorie transfrontalieră pe cale terestră și aeriană rămân în vigoare în întreaga lume, și având în vedere că e puțin probabil ca milioane de lucrători să își recupereze locul de muncă curând, orice redresare a cererii de petrol se poate dovedi mai lentă decât se estimase. Chiar și în această fază incipientă, unii încep să speculeze dacă cererea globală a atins un maxim în 2019 de unde va începe să scadă pe măsură ce modul în care oamenii și țările se comportă și interacționează între ele se schimbă.
„Un al doilea val nu va genera încă un șoc al cererii similar cu cel observat în aprilie. Majoritatea țărilor vor opta în schimb să mențină cât mai mult din economia lor deschisă, având în vedere că declinul economic va fi și mai grav. Prăbușirea din aprilie, însă, încă evidențiază capacitatea petrolului de a rata ținta. Deși ne așteptăm ca prețul țițeiului Brent să revină la un interval cuprins între 50 și 60$/b la sfârșitul anului 2020 sau la începutul anului 2021, perspectiva pe termen scurt indică o consolidare, prețul rămânând în cea mai mare parte a celui de-al treilea trimestru în intervalul 35$/b – 45$/b”.
Visul ecologic de relocare al Europei
Pandemia generată de coronavirus a evidențiat supra-dependența Europei față de Asia, în special de China și de India, pentru producerea de echipamente și dispozitive medicale, precum și de substanțele active cheie ale medicamentelor utilizate frecvent. Pentru a redobândi autonomia, Europa trebuie să adopte o abordare coordonată pentru a crea economii de scară și pentru a reduce, pe cât posibil, costurile inerente asociate cu relocarea lanțurilor valorice.
Christopher Dembik, Director Analiză Macro la Saxo, a declarat: „Criza a fost ca o alarmă pentru guvernele europene și societatea europeană în ceea ce privește nevoia urgentă de a diminua dependența economică și medicală de restul lumii. Relocarea lanțurilor valorice nu este o idee nouă; este la fel de veche ca globalizarea în sine. Însă a revenit la modă în ultimii ani pe fondul protecționismului în creștere – și a câștigat mai mult teren în ultimele luni din cauza pandemiei.
„Teoretic, relocarea este o idee foarte atrăgătoare – întrebarea este dacă Europa are mijloacele de a-și realiza ambițiile și de a deveni mai autonomă. Balanța comercială a zonei euro ne oferă răspunsurile inițiale. Comerțul din zona euro se caracterizează printr-un excedent masiv, în mare parte datorită Germaniei care a atins un excedent de 338 de miliarde EUR în perioada de douăsprezece luni până în martie 2020, ceea ce reprezintă aproximativ 2,8% din PIB-ul din zona euro. Acesta este al doilea cel mai mare excedent comercial din lume, după China.
„Chiar dacă Europa își poate recăpăta autonomia, relocarea este departe de soluția miracol despre care vorbesc atâția. Cel puțin, necesită resurse, abilități, leadership și o toleranță pentru costuri ridicate și presupune că țările gazdă au forța de muncă și cunoștințele necesare. Crearea unei baze industriale vibrante necesită viziune pe termen lung, leadership politic și capacitatea de a lucra mână în mână cu sectorul privat. Relocarea nu poate fi decretată; este construită în timp. Aceasta implică procese lungi și riscante – inclusiv reorganizarea lanțurilor valorice, ceea ce poate dura ani întregi.”
„Este esențial să adoptăm o abordare europeană coordonată pentru a crea economii de scară și pentru a reduce, pe cât posibil, costurile inerente asociate relocării. Putem să spunem, cel puțin, că Europa nu se îndreaptă în această direcție”.
Marea reluare
Pandemia de Covid-19 a expus vulnerabilitățile încorporate în menținerea producției „la timp” și, mergând mai departe, afacerile se vor concentra pe adăugarea rezilienței la lanțurile de aprovizionare prin localizare și legături regionale. Aceasta este o tendință care este în desfășurare în Australia la toate nivelurile, pe măsură ce decalajul dintre piețe și retailul principal se mărește. Cu toate acestea, Australia este într-o poziție foarte bună pentru a adopta și a beneficia de creșterea diversificată și incluzivă necesară acestei recuperări economice.
Eleanor Creagh, strategul pentru piața din Australia la Saxo, a declarat: „Australia – ca o economie deschisă mică, cu costuri ridicate de energie și forță de muncă și un sector de fabricație învechit – se află în situația, din mai multe puncte de vedere, de a înota în pielea goală pe măsură ce mareea se retrage din globalizare. Va depinde mult de reacția politicii rezultate în urma unui nou grup de lucru pentru producție al guvernului federal care a fost înființat pentru această chestiune.
„Trecerea către autonomie nu se desfășoară doar la nivel de companie, ci și la nivel de țară și consumator, deoarece statele naționale stimulează autonomia și relocarea prin localizarea capacităților de producție.
„Pentru Australia, accentul ar trebui să se îndrepte către reconstrucție, nu repararea bugetului și revenirea la măsurile de stimulare. Covid-19 ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru consolidarea revitalizării, spre deosebire de risipa excesivă a băncii centrale.
„Când vorbim despre deglobalizare și relocare, conceptul de avantaj comparativ este adesea ratat. Cu toate acestea, Australia are un avantaj comparativ clar atunci când vine vorba de surse regenerabile, iar impactul devastator al schimbărilor climatice nu a fost nicăieri mai evident decât în Australia în acest an. Acest lucru oferă un impuls clar pentru investiții și stimulente fiscale care vizează nu doar criza economică, ci și criza climatică.
„Prezumțiile care au stat la baza prețurilor activelor în ultimii ani se schimbă, cerând eliminarea portofoliului tradițional 60/40. Venitul fix nu va mai fi amortizorul de odinioară pentru portofolii echilibrate, cu randamente la valori minime istorice și câștiguri din convexitatea cheltuită. Vântul favorabil deglobalizării și concentrarea accentuată asupra suveranității economice generează un impuls pentru nivelul local în defavoarea celui global. Investiția ridicată în infrastructura locală, schimbările climatice și durabilitatea, energia eoliană și solară, securitatea apei, apărarea și infrastructura medicală locală oferă oportunități în spațiul capitalurilor proprii – cu diversificarea portofoliului îndreptată către metale prețioase, investiții alternative și active reale.”
Localizare, Trump & Covid-19: cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat vreodată Chinei
China se confruntă cu provocări economice importante din cauza Covid-19 și a presiunilor internaționale generate de deteriorarea relațiilor cu SUA și a tulburărilor civile din Hong Kong. Cel mai probabil, aceste presiuni vor face țara mai inovatoare și catalizatorul în procesul de transformare de la a fi dependentă de exporturi la a fi determinată de consumul autohton.
Kay Van-Petersen, strategul Global Macro la Saxo, a declarat: „Pe măsură ce privim spre cealaltă parte a crizei, vor exista, în mod natural, oportunități ușor de valorificat și o cerere înfrânată pe măsură ce lumea se va redeschide complet, dar vor exista și riscuri: de la valul doi al infecțiilor, la măsuri de restricționare viitoare și multe altele”.
„Ceea ce putem spune cu mare probabilitate este că politicile monetare și fiscale ale lumii vor menține politicile relaxate și flexibile pentru o lungă perioadă de timp. În prezent, lichiditatea este principalul motor în ceea ce privește creșterea prețurilor activelor listate, iar principiile fundamentale au fost suprimate. La un moment dat acest lucru se va revoca, dar ar putea dura 6-18 luni sau chiar ani”.
„China se confruntă cu furtuna perfectă de adversitate și provocări, inclusiv costurile Covid-19, relațiile deteriorate SUA-China, Vestul care sprijină Hong Kong-ul în defavoarea Beijing-ului și, pe viitor, un recul global care nu va face decât să crească odată ce praful Covid se va pune pe „cine este de vină pentru toate acestea”.
„Totuși, adversitatea va ajuta țara să devină mai rezistentă și inovatoare, forțând-o să-și valorifice adevăratul potențial. Trump și Covid-19 vor fi cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat Chinei – iar rezultatul se va răspândi net pozitiv în restul lumii – prin faptul că va accelera planurile Beijingului de a trece de la a fi dependent de export la a fi determinat de consumul autohton. Va lua planurile Chinei pentru 2025-2035, care se referă la tehnologie, la avansarea pe lanțul valoric și la dezvoltarea infrastructurii tehnologice, și le va aduce în prim plan. În cele din urmă, va deschide piețele Chinei și va accelera reforma care a fost împiedicată de dependența de export”.
Pentru a accesa întreaga perspectivă pentru T3 2020 a Saxo Bank, cu mai multe articole detaliate ale analiștilor și strategilor noștri, accesați: https://www.home.saxo/insights/news-and-research/thought-leadership/quarterly-outlook.
