Marcus Clarke
Editura ALLFA
Romanul lui Marcus Clarke va fi cu siguranta o surpriza placuta pentru multi cititori. S-ar putea sa va aduca aminte de Contele de Monte Cristo (ideea cuiva acuzat pe nedrept care urmareste sa evadeze si sa se razbune) dar, dincolo de aceasta mica asemanare, o sa intalniti o sumedenie de diferente.
Am citit o prezentare a acestei carti, inainte de a sti ca va ajunge la mine si ca o voi lectura (de obicei nu citesc ceva despre o carte inainte de a o citi) si ma asteptam, recunosc, sa fie o poveste plictisitoare.
Romanul m-a surprins insa cu o poveste bine inchegata, in care partea descriptiva se imbina excelent cu pagini de dialog.
Un pic despre poveste: un tata (om bogat) afla ca baiatul lui nu este biologic al sau. Cum nu il placuse toata viata, ii ofera acestuia o sansa: ca mama lui sa nu fie facuta de ras (tineti cont ca ne aflam in Londra in secolul al XIX-lea) prin expunerea aventurii, baiatul are o ora la dispozitie pentru a parasi casa. Nu mai are voie sa poarte numele dat la nastere si nici sa se asocieze in vreun fel cu mama si mai ales cu tata sau (cel care il crescuse). Averea urma sa ajunga la un nepot.
Intamplarea (soarta?) face ca tanarul, pe drumul de plecare, sa se intersecteze cu tatal lui si, mergand in sens opus acestuia, sa ajunga in dreptul unui om omorat: cel despre care stia ca este tatal lui biologic.
Este acuzat de moartea acestui barbat – si, daca inainte ar fi putut folosi numele tatalui pentru a scapa de inchisoare, acum trebuie sa pretinda ca este altcineva: Rufus Dawes. Consecinta fireasca? Este condamnat si ajunge la inchisoare.
Iar de aici incepe intai o calatorie cu vaporul – in timpul careia le da de stire autoritatilor despre o revolta, iar initiatorii ei il vor denunta mai tarziu ca a condus-o. Apoi urmeaza ani de temnita, incercari de evadare, o poveste tulburatoare despre supravietuirea in conditii extreme (fara multe provizii, fara nicio modalitate de a parasi o insula) si multe altele. In toate momentele insa, el isi pastrase speranta. Conditiile grele din inchisoare nu reusesc sa il rapuna tocmai pentru ca spera ca, intr-o anumita ocazie, va fi salvat de marturia unei fete de care avusese grija in perioada dificila. Ceea ce Rufus nu stie, este ca fata nu isi mai amintea nimic.
Cum se termina totul va las pe voi sa aflati. Adaug insa ca autorul este cunoscut pentru faptul ca s-a documentat indeaproape despre conditiile in care traiau detinutii (actiunea romanului – inchisoarea – are loc undeva unde astazi este Tasmania). Stia despre batai cu biciul, munci grele, pedepse si, in roman, ceea ce a aflat se regaseste. „Pentru toata viata” devine astfel o opera complexa, care poate fi inteleasa in cheia relatiilor interumane, care poate fi analizata din perspectiva psihologica (rezistenta unei persoane in conditii dificile, menite a infrange spiritul, nu doar trupul), dar si ca marturie a conditiilor extreme si a traiului dificil al prizonierilor.
Marcus Clarke a oferit cititorilor din intreaga lume un roman complex, bine scris, cu personaje care evolueaza in timp, cu o perioada lunga acoperita, cu aventuri, o poveste de iubire dar si de dezamagire, despre speranta si deznadejde, despre calai si condamnati si nu este de mirare ca aceasta carte a fost inclusa in seria Bestseller-urilor de pe Strada ficiunii a Editura ALLFA.
