de Steen Jakobsen
Plutește în aer exact același sentiment care plutea înainte de defaultul Lehman. Îmi amintesc că eram printre puținii care au prevăzut că Lehman nu va reuși să se mențină la suprafață, în timp ce Rezerva Federală și piața, în general, tot ”vedeau” soluții de ultim moment.
Decizia e similară. Lehman a fost percepută ca fiind prea ”dificil” de salvat; de fapt, prea puțini și-au dorit cu adevărat s-o ajute și să nu uităm că Lehman plătea un premium semnificativ pentru finanțare, de +100/200 bps într-o singură săptămână, mult înainte de 2008.
Lehman a avut un leverage de 30/35x pe balanță, iar datoria Greciei are o expunere similară.
Riscul… moral este, de asemenea, similar și apare într-un cadru macroeconomic dominat de prudență caracterizată prin dorința de a mai trage un pic de timp. Lucru care, în opinia mea, nu funcționează niciodată.
Planul Fed legat de Lehman Brothers a fost de a mai trage un pic de timp – acesta a fost planul A, în timp ce planul B a fost reprezentat de soluții de tip ”morcovul din vârful bățului”. Când acestea s-au dovedit inutile, am avut planul C – panica, apoi niciun plan. Lehman nu a avut niciun plan, la fel Grecia. Și, a nu avea un plan nu e un plan, după cum putem lesne vedea.
Avem dificultăți în administrarea mișcărilor non-liniare din piață, la fel pățim și cu speranța și credința. Dar, din nou, dați-mi voie să afirm că cel mai mare risc este un VaR (valoare la risc) umflat. Acesta va produce consecințe în mod neintenționat și indirect, cum a fost agitația de ieri a titlurilor de stat din Bulgaria și România, defaultul probabil din Puerto Rico și un euro mai scump.
Piața vânează mereu ”hedge-uri bune”, care nu există de fapt. Credeți-mă: fiind un trader care a administrat riscuri și a tranzacționat în 1992, 1997-1998, 2000, 2008 și 2010/14, vă spun că nu există un hedge bun – poți doar să nu ai poziții proaste când totul se reduce la o singură corelație.
Eșecul de a securiza o înțelegere de ultim moment se va traduce printr-o cădere cu încă 3-5% a indicelui DAX și vom asista la o explozie a riscului de creditare în zona noilor membre UE: România, Bulgaria, Croația și Ungaria. Chiar și Polonia va simți un pic de vânt potrivnic.
Sfatul meu de a lua o pauză de 6 luni de pe piața de capital sună acum, din păcate, ca un sfat bun. Cînd scriu aceste rânduri sunt în Shanghai – aici, piața dă semne de nervozitate înainte de deschidere, la un nivel cu 22% mai mic decât vârful din 2015!
Între timp, așa cum arată și acest articol de pe Bloomberg, Syriza continuă să joace periculos, și asta în pragul unor proteste civile și al unor crize de petrol, euro și alimente.
Începeți să înțelegeți acum de ce nu agreez perspectiva macro a politicienilor?
Despre Steen Jakobsen
Steen Jakobsen a fost numit în funcţia de Economist Şef al Saxo Bank în Martie 2011. Dl. Jakobsen s-a întors la bancă după o absenţă de doi ani. În acest timp a fost Chief Investment Officer pentru Limus Capital Partners. Înainte de plecarea sa de la începutul lui 2009, dl. Jakobsen a fost timp de aproape nouă ani Chief Investment Officer la Saxo Bank. Dl. Jakobsen are peste 20 de ani de experienţă în domeniul tranzacţiilor particulare şi investiţiilor alternative. În 1989, după terminarea studiilor de economie la Universitatea din Copenhaga, şi-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director,şef al Departamentului de Vânyări şi Opţiuni. În 1992, s-a alăturat Chase Manhattan în London ca VP, Head of Scandinavian Sales, şi apoi la Chase Manhattan Proprietary Trading Group. Între anii 1995-1997 a lucrat ca Trader şi Head of Flow Desk la Swiss Bank Corp., Londra. În 1997 a devenit Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (acum Nordea) la New York până când s-a alăturat UBS din New York în 1999 ca Director Executiv la Global Proprietary Trading Group.
{mosloadposition user9}
