De Christopher Dembik, Economist, Saxo Bank
Ultimii ani vor fi rememorați ca acel moment din istorie când Statele Unite au pierdut temporar rolul de asigurator al sistemului economic mondial. Țara nu a putut să reformeze sistemul internațional după criza din 2007 și a pierdut influența politică și economică din majoritatea regiunilor lumii, confruntându-se cu o nouă concurență din partea Chinei, Rusiei, Iranului sau chiar a Braziliei.
O mișcare strategică pentru a stăpâni China
Politica Chinei, Drumul Mătăsii, a acționat ca un semnal de alarmă pentru Statele Unite. Această strategie ambiguă va schimba harta geo-economică a Asiei în beneficiul Chinei și-i confirmă dorința de a prelua rolul de lider în afacerile mondiale. Pentru a evita marginalizarea, Statele Unite nu au de ales decât să reacționeze și să accelereze semnarea Parteneriatului Trans-Pacific (TPP). Este capodopera lui Obama pentru reechilibrarea Asiei și va acționa ca un bastion împotriva puterii chineze. Această alianță comercială va da Statelor Unite pretextul perfect pentru a interveni în disputele comerciale și teritoriale din marea din sudul Chinei, bogată în petrol, și reafirmă angajamentul SUA în susținerea aliaților săi regionali, cum e Taiwanul, care sunt îngrijorați de aceste ambiții chineze. TPP trece mai departe de sfera comercială, este simbolul faptului că SUA este din nou în joc!
Va avea, de asemenea, consecințe economice căci este semnat de țări ce reprezintă 40% din economia mondială. De la criza financiară mondială, creșterea comercială globală a fost mai lentă decât în perioada anterioară de redresare economică, ceea ce întărește preocupările legate de o și mai mare încetinire economică sau chiar o recesiune mondială. TPP poate ajuta la răsturnarea tendinței descendente în comerț prin stimularea exporturilor, a creșterii economice și prin crearea mai multor locuri de muncă în America Latină și în Asia.
Câștigători și învinși
Susținătorii TPP consideră această alianță întru totul bună. Statele Unite prevăd că acordul va adăuga 223 miliarde $ pe an la veniturile angajaților din toate țările, cu 77 miliarde $ din această sumă mergând către angajații din SUA. O așa gândire optimistă este cu siguranță nelalocul ei având în vedere impactul macroeconomic al acordurilor comerciale anterioare. Acordul Nord-American de Comerț Liber (NAFTA), semnat în 1994 între Statele Unite, Canada și Mexic, a avut ca rezultat o mai mare productivitate a muncii (+170% pentru SUA și + 76% pentru Mexic între 1994 și 2011), o creștere mai puternică în sectorul manufacturier și mai multe locuri de muncă în Mexic, dar un impact mai mic asupra creșterii economice în SUA și o creștere lentă a salariilor. Compensațiile reale pe oră pentru muncitorii americani au crescut cu doar 16% din 1994 în 2011.
Statele Unite nu vor beneficia prea mult de pe urma TPP. Consumatorii americani vor avea acces la bunuri mai ieftine, ceea ce va cumpăra liniștea socială, dar nu ar trebui să se aștepte la salarii mult mai mari. Va exista o lipsă a locurilor de muncă pentru muncitorii necalificați din industrie care vor fi nevoiți să treacă la locuri de muncă precare din sectorul serviciilor. Vor fi venituri enorme pentru companiile americane și pentru Wall Street. Lecția pe care o putem desprinde din trecut este aceea că acordurile de comerț liber ajută de obicei țările emergente să-și dezvolte economia și să reducă inegalitățile.
Totuși, principalul câștigător din acest acord poate fi Japonia. Poate că e surprinzător, dar TPP va forța Japonia să se deschidă către concurență și investitori străini. Țara va putea să atragă mai multe investiții străine directe; ceea ce înseamnă 6% din PIB astăzi versus 17% din PIB în SUA și 22% din PIB în China; și să crească productivitatea în sectorul serviciilor. Aceasta e o oportunitate cheie pentru Japonia, pentru a-și întări creșterea economică pe măsură ce Abenomics se clatină.
Europenii au tot interesul să se uite cu atenție la rezultatul economic al TPP pe măsură ce negocierile legate de Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) încetinesc. Europa se află între Drumul Mătăsii chinez și TPP. Ultima sa șansă pentru a evita stagnarea economică este de a implementa o strategie de dezvoltare internațională pe cont propriu.
