Bastian Obermayer, Frederik Obermaier
Editura Litera
Unul dintre subiectele despre care s-a vorbit foarte mult in acest an este cel al scurgerii de documente #PanamaPapers. Totul a inceput cand Bastian Obermayer a primit un mesaj de la John Doe cu o intrebare simpla: „Sunteti interesat de niste date? Le impartasesc cu placere.”.
Persoana anonima – care marturiseste ca viata i-ar fi pusa in pericol daca s-ar afla identitatea sa – ii trimite niste fisiere – in buna parte PDF-uri – „acte de infiintare ale unor firme, contracte si extrase din banci de date” (p. 10). Jurnalistul – in acel moment singura persoana sanatoasa din familie – citeste datele si reuseste sa inteleaga la ce fac referire informatiile. „Actiunea are loc in Argentia. Un procuror pe nume Jose Maria Campagnoli presupune ca niste oameni de afaceri dubiosi i-ar fi ajutat pe cei doi Kirchner, adica pe presedinta care era inca in functie pe atunci, Cristina Kirchner, si pe sotul ei, intre timp decedat, Nestor, sa scoata din tara circa 65 de milioane de dolari in fonduri publice. Aceasta operatiune a fost derulata prin intermediul unei retele foarte ramificate de 123 de firme-fantoma tip cutie postala, toate infiintate de un cabinet de avocatura din Panama, pe nume Mossack Fonseca, preponderent in paradisul fiscal Nevada.” (p. 10).
Jurnalistul era familiarizat cu acest nume care aparuse si in cazuri anterioare. Solicita mai multe informatii – documente – si le primeste. Unele au legatura cu Rusia. Apoi urmeaza si mai multe documente – cu conditia ca ele sa fie aduse la cunostinta publicului larg, sa apara nu doar intr-o publicate din Germania (Obermayer lucra pentru Süddeutsche Zeitung), ci la nivel international, de o mare publicatie in limba engleza.
Toate acestea s-au transformat in ceea ce Edward Snowden considera a fi „cea mai mare scurgere de informatii din istoria jurnalismului”. Documentele aveau „sa fie inceputul celui mai mare proiect transfrontalier de dezvaluiri din toate timpurile. In jur de 400 de jurnalisti din peste 80 de tari aveau sa fie implicati in cercetarea acestor date. Subriecte despre firme secrete offshore a zeci de sefi de state si de dictatori, subiecte care explica in detaliu cum se castiga miliarde prin comertul de arme, droguri, diamante de razboi si alte afaceri murdare si subiecte ce aduc in fata ochilor cititorilor modul in care magnatii lumii elucideaza fiscul.” (p. 16).
Intrebat de ce face acest lucru (sa trimita documentele), John Doe ii spune lui Obermayer: „Vreau sa se scrie despre aceste materiale si ca aceste infractiuni sa fie dezvaluite publicului.” (p. 15).
Volumul recent aparut la Editura Litera le ofera cititorilor ocazia de a citi ei insisi investigatiile jurnalistilor implicati in Panama Papers si de a afla in detaliu legaturile intre anumite persoane – unele foarte cunoscute, altele care opereaza din umbra – si fonduri importante. Sunt adusi in fata celor interesati oameni din tari din intreaga lume (Pakistan, Argentina, Rusia, Islanda, China s.a.) si din variate domenii – de la FIFA la Siemens – intr-o inlantuire cum nu ar putea fi altfel banuita.
„Cel mai eficient pas in lupta impotriva paradisurilor fiscale ar fi, in ochii nostri, un registru international care sa dezvaluie adevaratii proprietari ai firmelor offshore. (…)
Dezbaterile declansate de Panama Papers, care nici pe departe nu au luat sfarsit, o arata: o alta lume este posibila.
Trebuie doar sa existe vointa.” (p. 345)
