Conf.univ.dr. Roxana Maria MADJAR – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București
Ș.l.dr. Gina SCĂEȚEANU – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București
C.S.dr.ing. Ana Cornelia BUTCARU – Centrul de Cercetare pentru Studiul Calității Produselor Agroalimentare – HORTINVEST
În agricultura ecologică, fertilizarea joacă un rol important dar trebuie să îndeplinească anumite reguli și principii. Prin urmare, pentru fertilizare nu se folosesc îngrășăminte minerale pe bază de azot, iar cantitatea totală de gunoi de grajd nu trebuie să depășească 170 kg N/ha de suprafață agricolă utilizată, în cazul în care nu există control agrochimic. Această limită se aplică numai utilizării gunoiului de grajd, a gunoiului de grajd uscat și a dejecțiilor animaliere deshidratate de la păsări de curte, a compostului din excremente de animale, inclusiv dejecțiile animaliere de la păsări de curte, a compostului de gunoi de grajd și a excrementelor lichide de animale.
În urma aplicării principiilor agriculturii ecologice s-a constatat că ratele de levigare a azotului pe terenurile cultivate în sistem ecologic au fost reduse cu 35 până la 65% în comparație cu sistemul de agricultură tradițional. Mai mult, în sol și apă nu apar reziduuri pesticide sintetice, ca urmare a faptului că folosirea acestora nu este agreată în sistemele ecologice.
Pe lângă avantajele de mediu pe care le are agricultura ecologică, există și avantaje semnalate de către consumatori. Astfel, aprecieri precum “proaspăt”, “gustos”, “fără pesticide”, “fără antibiotice”, “cu conținuturi scăzute în nitrați”, “sigure”, “certificate” sunt asociate deseori de consumatori cu produsele rezultate din sistemele ecologice [1].
Singurele referiri despre utilizarea unor substanțe active autorizate a se folosi ca și inputuri în agricultura ecologică se regăsesc în Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului privind producția ecologică, etichetarea și controlul, anexele I și II [2]. Ele pot fi folosite ca atare sau în amestecuri de mai multe tipuri de substanțe active.
În agricultura ecologică, fertilizarea organică nu exclude fertilizarea minerală, iar produsele recomandate se regăsesc în Anexa I din Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei. Oligoelementele și produsele chimice care le conțin, care pot fi aplicate în cadrul agriculturii ecologice, sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei și prezentate în partea E din Anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele [3]. Anexa II din Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei prezintă și categoriile de pesticide (produse pentru protecția plantelor) permise a fi utilizate în cadrul agriculturii ecologice.
Articolul 24 al Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 [4] face referiri la autorizarea produselor folosite în agricultura ecologică. Astfel, se pot autoriza toate produsele și substanțele de origine vegetală, animală, microbiană ori minerală sau provenite din alge, cu excepția cazurilor în care produsele sau substanțele provenite din astfel de surse nu sunt disponibile în cantități sau la calități suficiente sau dacă nu există alternative. Produsele și substanțele autorizate pot fi utilizate în producția ecologică, printre altele, în următoarele scopuri: ca substanțe active care să fie utilizate în produse de protecție a plantelor, ca îngrășăminte, amelioratori de sol și nutrienți, ca materii prime pentru hrană pentru animale, de origine vegetală sau animală ori provenite din alge sau drojdie sau ca materii prime pentru hrană pentru animale de origine microbiană sau minerală.
Pentru evaluarea conformității inputurilor utilizate în agricultura ecologică este necesar ca laboratoarele care execută astfel de analize să cunoască foarte bine nu numai tehnica de analiză specifică, dar să poată adapta metodele de lucru la matricele foarte complexe și variate de natura organică cu/fără substanțe minerale premise și nu în ultimul rând să dețină cunostințe și în domeniul producției și formulării de fertilizant.
Omologarea inputurilor presupune printre altele, caracterizarea chimică, însă în momentul de față nu există metode de lucru standardizate pentru analiza acestora. Această verigă lipsă poate fi reconstituită prin îndeplinirea obiectivelor propuse de către proiectul ADER 1.4.4 / 19.09.2019 – Identificarea, evaluarea, testarea, dezvoltarea și validarea metodelor de analiză a nutrienților și contaminanților din inputurile utilizabile în agricultura ecologică care se desfășoară în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.
Acesta își propune dezvoltarea și validarea de metode de analiză a nutrienților și a contaminanților (metale grele, pesticide, dioxine, furani) din inputurile folosite în agricultura ecologică prin implementarea unor metode de detecție sensibile, bazate pe tehnici de ultimă generație precum ICP-MS, ICP-OES, SAA, HPLC-UV/GC-MS și elaborarea unui ghid de bune practici privind analiza inputurilor utilizabile în agricultura ecologică.
Referințe bibliografice
1. Niggli U., Slabe A., Schmid O., Halberg N., Schlüter M., 2008. Vision for an organic food and farming research agenda to 2025.
2. Regulamentul (CE) nr.889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului în ceea ce privește producția ecologică, etichetarea și controlul.
3. Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele.
4. Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.834/2007 al Consiliului.
