de Althea Spinozzi / Saxo Bank
· Obligațiunile italiene sunt scumpe, în pofida unei căderi recente de preț
· Alegerile vor provoca volatilitate
· Un parlament fără majoritate nu va fi de bun augur pentru Uniunea Europeană; statele “periferice” vor fi cele mai afectate
· Sfârșitul programului de achiziții al BCE va duce marjele spre nivelurile pre-criză
Volatilitatea începe să devină normă pentru obligațiuni. Am văzut cum titlurile de Trezorerie SUA s-au stabilizat săptămâna trecută, dar aveau probleme din nou la începutul acestei săptămâni. Căderea este destul de vertiginoasă, trăgând după ele și alte tipuri de obligațiuni guvernamentale în zona volatilității. Marja pentru cele pe 5 ani trecuse peste 0 pentru prima oară din noiembrie 2015.
Deși nivelul la care se tranzacționează obligațiunile pe glob este unul interesant, suntem departe de cel dinainte de criză. Avem, așadar, suficient loc pentru valorizare. Asta ar putea atrage un selloff al asseturilor mai riscante, odată ce investitorii vor realiza că se îngustează spațiul de manevră.
Pe de altă parte, pentru instrumentele euro-denominate, petrecerea e abia la început. Banca Centrală Europeană vrea să reducă stimulentele la finele acestui an, dar nu vedem o creștere a dobânzii de referință înainte de al doilea trimestru al lui 2019. Mandatul lui Draghi se va termina în octombrie, anul viitor, deci putem să credem că va rămâne prudent până la final, așa cum a fost mai toată perioada de conducere a BCE.
În același timp, dacă lucrurile nu merg așa cum ne așteptăm, Draghi poate apăsa frâna și aștepta. Adică obligațiunile denominate în euro să fie sprijinite pentru încă un an și să nu „cadă” la fel de mult cum o fac cele în USD. Pare rezonabil, însă avem doi factori care pot încurca acest calcul: alegerile din Italia și însăși sustenabilitatea proiectului numit… Uniunea Europeană.
Situația politică în acest moment
Italienii vor vota pentru un nou guvern la 4 martie (a.c.), iar situația politică e cât se poate de încurcată.
După ce premierul Matteo Renzi a demisionat în decembrie 2016 iar propunerea sa de a reforma Senatul italian a fost respinsă, Paolo Gentiloni a devenit premier interimar. De atunci, mișcarea populistă „Cinci Stele” (M5S) a crescut în popularitate și a transmis un semnal de alarmă Europei: o abordare (mai) naționalistă și anti-UE ar putea dăuna economic blocului european. M5S are nu mai puțin de 28% din opțiunile de vot în sondaje (3% mai mult decât la ultimele alegeri). Cu toate acestea, o reformă electorală recentă care favorizează coalițiile arată că influența acestui partid va fi redusă.
Asul din mânecă: Berlusconi
Pentru a nu lăsa nimic la voia soartei, partidul de centru dreapta Forza Italia a scos un as din mânecă: fostul premier, în vârstă de 82 de ani, Silvio Berlusconi. În pofida vârstei, Berlusconi pare să fie în formă maximă.
Acum, lucrurile devin interesante. M5S conduce în sondaje, urmat de coaliția de centru stânga a lui Matteo renzi (23%) și de cea de centru-dreapta a lui Berlusconi (17%). Deși Berlsuconi nu poate deveni prim ministru (are o condamnare pentru evaziune fiscală), rămâne foarte influent pentru electoratul italian, iar o victorie a coaliției de centru dreapta este foarte posibilă.
Cu alte cuvinte, coaliția de centru dreapta va fi aleasă, dar M5S va avea majoritatea voturilor. Rezultatul? Un parlament fără majoritate.
Marjele obligațiunilor guvernamentale italiene vor exploda după expirarea programului BCE
În plină criză a datoriilor europene – 2012, Draghi declara că va face orice pentru a salva euro. Imediat, titlurile italiene multianuale au crescut masiv. Cele pe 10 ani aveau creștere de 7%. Acum, au 2%. Faptul că BCE continuă să cumpere obligațiuni menține marjele de profit scăzute. Imediat ce acest program de achizții se va termina, obligațiunile se vor întoarce la nivelurile istorice. Pentru cele pe 10 ani, asta va însemna un profit de 4%.
Incertitudinea politică din SUA a făcut din obligațiuni un loc cât de cât sigur pentru investitori. Asta înseamnă că, măcar pe termen mediu, titlurile guvernamentale nu se pot întoarce la nivelurile pre-criză.
Impozit unic și venit minim crescut: programe economice costisitoare
Un alt factor imposibil de ignorat este că Italia e una dintre cele mai îndatorate state din lume, cu un raport datorie/PIB de 131%, situată pe locul al III-lea, după Japonia și Grecia.
Nu pare ca partidele politice aflate în cursa electorală să fie foarte afectate de aceste cifre: programele lor economice sunt foarte costisitoare. Berlusconi promite un impozit unic de 23% pe veniturile persoanelor fizice, în timp ce M5S se angajează să crească venitul minim pentru gospodăriile sărace – ambele sunt măsuri care ar adânci criza deficitului din Italia. Vestea bună este chiar acest posibil parlament fără majoritate: orice măsură post-electorală va trebui aprobată de toate partidele.
Oricum ar arăta acest peisaj politic, e limpede că profitul obligațiunilor pe 10 ani din Italia va trece de pragul de 4%, odată ce programul de achiziții al BCE se va fi terminat.
România – afectată de rezultatele alegerilor din Italia
Alegerile din Italia vin într-un moment prost. Toți ochii vor fi pe rezultate, pentru că este nevoie de un guvern foarte pro-european. De asta are nevoie și Uniunea Europeană. Un parlament fără majoritate va demonstra că UE a devenit un concept mai puțin popular. Primele state afectate vor fi cele din periferia Europei, inclusiv România. Evident, cel mai mult va avea de suferit industria financiară din Italia, mai ales băncile care au o expunere semnificativă pe obligațiunile de stat.
Povestea italiană nu face altceva decât să aducă un plus de tensiune în piețe. Ce e sigur e tot ce ne învață experiența: când piețele cad, cele mai stabile instrumente rămân aurul și titlurile guvernamentale. Cu cele din urmă, trebuie doar să fii atent la cât le păstrezi.
Althea Spinozzi e sales trader la Saxo Bank.
