„Unii îi numesc «persoane fără adăpost». Noii nomazi resping această etichetă. Echipați atât cu acoperiș deasupra capului, cât și cu un mijloc de transport, ei au adoptat un alt cuvânt, referindu se la ei înșiși, cu simplitate, drept «persoane fără casă».“ – Ținutul nomazilor de Jessica Bruder
Pentru volumul Ținutul nomazilor, Jessica Bruder s-a documentat timp de trei ani. A călătorit 24.000 km în interiorul Statelor Unite ale Americii, la volanul unei dubiţe albe GMC Vandura. “A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată, dar nu am nici cel mai mic regret”, a declarat ea. Intenția autoarei a fost aceea de a întâlni nomazi, oameni care călătoreau în partea de vest a Americii şi care locuiau în dubiţe, maşini sau autorulote. Dorea să afle ce i-a determinat să adopte acest stil de viață și mai ales ce înseamnă viața de nomad în secolul 21.
De pe câmpurile de sfeclă de zahăr din Dakota de Nord până la campingurile din California și programul CamperForce al companiei Amazon, angajatorii americani au descoperit un nou rezervor de forță de muncă ieftină: persoanele în vârstă, fără locuințe stabile. Cu venituri mici și adesea împovărate de ipoteci, victimele invizibile ale crizei economice au pornit cu zecile de mii la drum, în rulote și dube, formând o adevărată comunitate de nomazi.
În vehiculul botezat „Van Halen“, Bruder a pornit la drum ca să-și cunoască mai bine personajele, oameni din toate categoriile sociale. Însoțindu-le prin diverse locuri de muncă sezoniere, ea spune o poveste convingătoare și emoționantă despre o zonă întunecată a economiei americane, dar ilustrează și forța și creativitatea extraordinare ale acestor americani tipici care, pentru a putea supraviețui, au fost nevoiți să-și mute casa pe roți și să străbată America în lung și-n lat.
“Despre oamenii pe care i-am cunoscut eu, nomazii, mulţi cred că sunt doar nişte rataţi, când, în realitate, ratate sunt sistemul de protecţie socială, sistemul imobiliar, economia. De aceea aceşti oameni atât de creativi şi rezistenţi nu au cum să reuşească să-şi croiască o viaţă mai bună într-un astfel de sistem. Şi, pentru că sunt puternici şi creativi, au decis să încerce ceva nou. Şi fac asta pentru că s-au simţit striviţi de sistemul tradiţional de protecţie socială, iar ceea ce au ales este libertatea faţă de un sistem care nu îi ajută. Dar asta a presupus mult curaj din partea lor. Şi acest curaj al lor m-a inspirat şi pe mine. Aceşti nomazi care au peste 60 de ani şi-au schimbat viaţa radical. Iar nouă, celorlalţi, ne este greu să schimbăm orice lucru neînsemnat. Este patetică neputinţa noastră în comparaţie cu felul în care nomazii şi-au schimbat radical destinul, imaginându-şi cum să traiască un pic mai bine. Şi au reuşit să facă asta.” – Jessica Bruder
„O carte devastatoare și plină de dezvăluiri.“ – Washington Post
„O mostră de prim rang de jurnalism participativ.“ – San Francisco Chronicle
„Un reportaj cutremurător.“ – O Magazine
„Cercetarea făcută de Bruder ar trebui să-i intereseze pe toți cei cărora le pasă de viitorul locurilor de muncă,al comunității și al sistemului de pensii.“ – Pacific Standard
Jessica Bruder este jurnalist specializat în reportaje despre subculturi și zone întunecate ale economiei americane. A scris pentru Harper’s Magazine, New York Times și Washington Post, iar în prezent, predă la Columbia School of Journalism. A lucrat la Starbucks, s-a dat cu snowboardul, este pasionată de chitara electrică, a fost, pe rând, casieră într-un magazin de muzică, consilieră de tabără și chelneriță. Locuiește în Brooklyn împreună cu un câine pe nume Max și o mulțime de plante.
A mai scris Burning Book și, împreună cu Dale Maharidge, Snowden’s Box: Trust in the Age of Surveillance.
