Richard Flanagan
Editura Litera
Inceputul cartii frapeaza prin modul rapid in care (pare) ca trece viata personajului principal. Aflam cateva detalii despre copilaria lui, despre fratele Tom, despre parinti si alte rude si despre cateva "patanii". Anii par a zbura si Dorrigo Evans este deja un om de peste saptezeci de ani care isi aduce aminte de intamplari din tinerete.
Dar, chiar daca prima referire la calea ferata care a unit Thailanda de Birmania, supranumita si “Calea ferata a mortii” din cauza numarului mare de victime lasate in urma (prizonieri, cel mai multi australieni), incet-incet cititorul constata ca se revine asupra acestei constructii.
Dorrigo Evans ajunge un chirurg de succes si, printr-un concurs de imprejurari, sfarseste prin a fi luat prizonier. Ati ghicit, va fi unul dintre cei care participa la construirea acelei cai ferate amintite mai sus. Dorrigo ajunge sa fie supranumit „Seful” in timp ce era prizonier si se chinuie sa isi ajute semenii sa ramana in viata, ferindu-i (sau ajutandu-i sa infrunte) holera, persecutiile si sa faca fata infometarii.
Drama traita in calitate de prizonier, dorinta de supravietuire dar si de a-i ajuta pe ceilalti se intrepatrunde cu o poveste de dragoste traita cu putin timp inainte de a fi luat prizonier (o istorie care aduce aminte de o intamplare din copilarie).
„O cale ingusta spre nordul indepartat” devine asadar un roman care aduce in prim plan o istorie poate mai putin cunoscuta lumii (constructia „Caii ferate a mortii”), un roman complex, captivant, aparte cu o poveste de dragoste provocatoare, o carte despre viata si moarte, despre putere, lupta si speranta. Romanul a fost rasplatit cu Premiul Man Booker 2014 si este considerat „o capodopera” de A.C. Grayling, presedintele juriului Premiului Man Booker 2014.
