Interviu cu Marcela Vlad – manager interpret Asociaţia Surzilor-Constanţa
Doamnă Marcela VLAD din ce an sunteţi implicată în activitatea Asociaţiei Surzilor Constanţa?
Marcela Vlad -Oficial din 1991,neoficial din 1970. Tatăl meu a lucrat în cadrul asociaţiei, şi ca orice copil curios am frecventat clubul asociaţiei ori de câte ori s-a putut.
Aveţi în familie persoane cu probleme auditive?
M.V- Nu! Pur şi simplu la început a fost curiozitatea unui copil. Devenind adolescentă a apărut un sentiment de 
compasiune şi apoi a fost dorinţa mea de a lucra cu aceste persoane, pentru că societatea îi marginalizează şi am crezut că îi pot ajuta.
Dumneavoastră sunteţi şi interpret, folosiţi limbajul mimico-gestual, cât de greu este să înveţi acest limbaj special?
M.V- Este destul de greu. Ca şi în vorbire, acest limbaj este diferit în diversele zone ale ţării. Încă nu s-a ajuns la uniformizarea limbajului la nivel national, ca să nu mai vorbim de limbajul internaţional care este şi el puţin diferit.
Eu am făcut cursurile la Voineasa, timp de 9 luni, a fost foarte greu, am obţinut un certificat de calificare şi abia în februarie 2011 am intrat în posesia autorizaţiei de interpret.
Câţi interpreţi sunt la nivel naţional?
M.V- Autorizaţi în jur de 36 .Sunt foarte puţini în raport cu solicitările.
Vorbiţi-ne puţin despre membrii asociaţiei surzilor Constanţa. Există printe ei persoane active?
Da! Cam 50 % sunt personae active,restul de 50 % trăiesc din indemnizaţia de handicap.
Statul greşeşte în abordarea problemelor persoanelor cu dizabilităţi .Se cheltuiesc sume importante cu educaţia surzilor în unităţi speciale de învăţământ , începând cu gradiniţa şi terminând cu universitatea, iar după absolvire nimeni nu se mai implică in integrare lor pe piaţa muncii .Chiar dacă legislaţia românească are unele prevederi privind obligativitatea angajării persoanelor cu dizabilităţi, mulţi angajatori preferă să plătească contribuţii către bugetul de stat şi să nu angajeze persoane cu handicap .Este o mentalitate greşită.
De exemplu Intreprinderea de Prelucrare a Lemnului Constanţa, după 1989 s-a transformat în ,, n “ societăţi comerciale private. Patronii acestora au trimis în somaj persoanele cu handicap. Membrii ai asociaţiei noastre lucrau acolo la sculptură în lemn pentru mobilierul trimis la export , erau specializaţi în arta lemnului. După trimiterea lor în şomaj, noii patroni s-au răzgândit pentru că au pierdut comenzi la export şi au dorit să-i reangajeze, dar binenţeles că au fost refuzaţi. În fond toţi avem demnitate.
Revenind la activităţile din cadrul asociaţiei. Ce fel de activităţi desfăşuraţi în club?
M.V- Organizăm concursuri de geografie, istorie, literatură, creaţie literară. Avem şi activităţi sportive ,curând se va desfăşura Campionatul Naţional de Bowling.
La final ce mesaj aţi transmite societăţii, în numele surzilor?
Doamna Marcela Vlad- Uitaţi-vă la noi pentru că suntem la fel, nu faceţi diferenţe !
Marina ŞEULEANU
