Comisia a publicat luni, 9 octombrie, cel de al 7-lea raport privind coeziunea, luând pulsul regiunilor din UE, trăgând concluzii legate de cheltuielile aferente politicii de coeziune în timpul anilor de criză și stabilind cadrul pentru politica de coeziune de după 2020.
Analizând situația actuală a coeziunii economice, sociale și teritoriale din UE, raportul privind coeziunea examinează Uniunea în profunzime: economia Europei este pe cale de redresare, însă continuă să existe disparități între statele membre și în interiorul acestora.
Investițiile publice în UE se află încă la nivelurile anterioare crizei, însă regiunile și statele membre au nevoie de și mai mult sprijin pentru a aborda provocările identificate în documentul de reflecție cu privire la viitorul finanțelor UE: revoluția digitală, globalizarea, schimbările demografice și coeziunea socială, convergența economică și schimbările climatice.
Comisarul pentru politica regională, Corina Crețu, a declarat: „Raportul arată clar că Uniunea noastră are nevoie de mai multă coeziune. Deși criza s-a încheiat, ea a lăsat evident cicatrici în multe regiuni. Acestea vor avea nevoie de politica de coeziune pentru a răspunde provocărilor actuale și viitoare.”
Comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea forței de muncă, Marianne Thyssen, a declarat: „Raportul privind coeziunea din 2017 arată că sunt necesare investiții semnificative pentru ca redresarea economică actuală să fie durabilă. Acest lucru este esențial pentru a aduce o schimbare pentru economiile noastre, pentru forțele noastre de muncă și pentru cetățenii Europei.”
Raportul nu anticipează propunerea finală a Comisiei, ci alimentează dezbaterea privind politica de coeziune de după 2020. El sugerează o politică la nivelul UE care servește trei scopuri principale: să valorifice globalizarea, să nu lase pe nimeni în urmă și să sprijine reformele structurale.
O politică la nivelul UE: în ultimele două decenii, politica de coeziune a dat rezultate în toate regiunile UE și a constituit o sursă majoră de investiții. Ea a creat în mod direct 1,2 milioane de locuri de muncă în UE în ultimii 10 ani, în vreme ce investițiile publice favorabile creșterii economice au cunoscut scăderi drastice în multe state membre.
Disparitățile economice regionale sunt din nou în scădere lentă. Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE a inițiat dezbaterea: ar trebui ca politica de coeziune să se concentreze acum doar asupra regiunilor mai puțin dezvoltate?
Raportul privind coeziunea arată că regiunile se dezvoltă, însă nu toate în același ritm. Multe regiuni a căror bogăție se apropie de media UE par a fi blocate într-o „capcană a veniturilor medii”.
Unele au suportat costurile globalizării fără să se bucure încă de beneficiile acesteia, înregistrând, adesea, pierderi semnificative de locuri de muncă și manifestând incapacitate în a realiza transformarea industrială. Acestea vor avea nevoie de sprijin financiar suplimentar pentru a stimula crearea de locuri de muncă și schimbările structurale.
În plus, raportul evidențiază faptul că nivelul actual al investițiilor nu este suficient pentru a atinge obiectivele pentru 2030 privind cotele de energie din surse regenerabile și emisiile reduse de gaze cu efect de seră. Prin urmare, toate regiunile UE vor avea nevoie de mai multe fonduri pentru a realiza decarbonizarea.
Valorificarea globalizării: pentru a nu se da învinse în fața unei economii globalizate, regiunile trebuie să își modernizeze economiile și să creeze valoare. Întrucât doar câteva regiuni din UE pot fi astăzi deschizătoare de drumuri, sunt necesare investiții suplimentare în domeniul inovării, al digitizării și al decarbonizării. Dincolo de finanțare, ar trebui încurajate legături eficiente între centrele de cercetare, întreprinderi și servicii.
Refuzul de a lăsa pe cineva în urmă: unele regiuni se confruntă cu un exod masiv, în timp ce multe orașe se află sub presiune din cauza nou-veniților care își caută perspective mai bune, inclusiv migranții. Deși rata ocupării forței de muncă în UE a atins o nouă valoare record, rata șomajului, în special în rândul tinerilor, este încă mai mare decât nivelurile din perioada anterioară crizei.
Combaterea șomajului, sprijinirea cetățenilor pentru a-și dezvolta competențele și a înființa întreprinderi, combătând în același timp excluziunea și discriminarea, sunt acțiuni care vor avea nevoie de investiții suplimentare. Coeziunea socială a Uniunii noastre în viitorul apropiat depinde de acestea.
Sprijinirea reformelor structurale: îmbunătățirea administrației publice stimulează competitivitatea și creșterea economică și optimizează impactul investițiilor. Asemenea documentului de reflecție, raportul privind coeziunea confirmă faptul că legătura dintre politica de coeziune și guvernanța economică a UE ar putea avea nevoie să fie consolidată pentru a sprijini reforme în vederea unui mediu favorabil creșterii economice.
Pașii următori:
La începutul anului 2018, va fi lansată o consultare publică referitoare la viitoarea politică de coeziune. În mai 2018, va fi prezentată propunerea Comisiei pentru cadrul financiar multianual (CFM), urmată de propuneri pentru politica de coeziune de după 2020.
