Gestionarea sprijinului acordat de Uniunea Europeana pentru operatiunile de depozitare publica a cerealelor
Obiectivul depozitării publice de produse agricole este de a stabiliza pieţele aferente şi de a asigura un nivel de viaţă echitabil populaţiei agricole. Statele membre achiziţionează produsele la preţul de intervenţie stabilit de Consiliu pe baza unei propuneri din partea Comisiei şi le depozitează până când acestea pot fi vândute fără să determine căderea preţurilor pe pieţele UE. Comisia rambursează statelor membre costul de depozitare şi o parte din preţul plătit iniţial pentru cumpărarea produselor stocate (elementul de depreciere).
Politica de intervenţie pentru cereale datează din 1962, când a fost introdusă de Consiliu ca un instrument de organizare comună a pieţelor. În ultimii ani, cantităţile de cereale depozitate s-au diminuat considerabil ca urmare a unei creşteri semnificative a preţurilor de pe piaţă. Evaluarea care are loc în prezent cu privire la „starea de sănătate” a politicii agricole include propuneri din partea Comisiei de a menţine intervenţia publică pentru cel puţin tipul principal de cereale (grâul comun) şi pentru anumite alte produse cu scopul de a păstra o „plasă de siguranţă” în cazul unor perturbări pe piaţă.
În 2007 şi în 2008, Curtea a auditat aspectul economic al sprijinului acordat de Uniunea Europeană pentru operaţiunile de depozitare publică a cerealelor, auditul desfăşurându-se la nivelul Comisiei şi al celor două state membre care în 2006 şi în 2007 dispuneau încă de cele mai mari stocuri de cereale.
Concluziile Curţii din acest raport au fost următoarele:
– Deşi procedurile prin care se asigură că cerealele achiziţionate îndeplinesc standardul de calitate cerut şi sunt depozitate în condiţii corespunzătoare sunt aplicate corect, procedurile urmate pentru vânzarea stocurilor depozitate nu garantează întotdeauna reducerea la minimum a costurilor nete de intervenţie şi nici faptul că stocurile nu sunt păstrate în depozite mai mult decât este necesar.
– Transparenţa procesului bugetar ar putea fi îmbunătăţită prin identificarea tuturor elementelor de cost ale oricăror măsuri care nu sunt direct legate de obiectivele depozitării la intervenţie a cerealelor, măsuri cum ar fi sprijinul pentru persoanele cele mai defavorizate sau pentru industria bioetanolului.
– Plăţile efectuate către statele membre pentru depozitarea cerealelor sunt bazate pe datele transmise Comisiei. Având în vedere importanţa sumelor implicate, Comisia ar trebui să îşi consolideze procedurile de control şi să introducă verificări la faţa locului ale datelor.
– De regulă, prin metoda de calcul al rambursărilor efectuate către statele membre, se asigură că nu se depăşesc costurile subiacente şi că statele membre sunt stimulate să menţină costurile la un nivel scăzut. Totuşi, Comisia ar trebui să îşi revizuiască cheltuielile standard pentru operaţiunile care nu implică mutarea fizică a cerealelor. Mai mult, ratele utilizate pentru calculul costurilor financiare ar trebui revizuite, pentru a încuraja statele membre să comunice costurile lor financiare reale şi pentru a se reduce la minimum riscul de supracompensare.
– Curtea recomandă cu insistenţă ca aceste îmbunătăţiri să fie puse în aplicare cât mai repede posibil, chiar dacă, în contextul situaţiei actuale solide de pe piaţă şi al lipsei de stocuri, ele ar putea avea un impact financiar limitat pe termen scurt. În cazul în care stocurile de cereale cresc din nou în viitor, aceste îmbunătăţiri ar putea avea un impact semnificativ asupra bugetului UE.
Pagini Utile
* Raportul special nr. 11/2008
{mosloadposition user10}
