Antologie de Bogdan Hrib
Editura Tritonic
N-ai idee în câte feluri pot fi omorâți oamenii în capitală și mai ales din ce motive până nu citești antologia coordonată de Bogdan Hrib, Noir de București.
18 povestiri sunt reunite în patru teme, iar fiecare aduce în atenție alt loc de București alți oameni, conturând astfel bună parte din viața și păturile sociale din capitală.
„M-am născut în București și m-am jucat pe asfalt aproape toate verile. Și ierniile. N-am avut cheia de gât pentru că aveam o bunică atentă să mă crească așa cum trebuie. Am jucat hoții și vardiștii printre tufele dintre blocuri, mânuind o pușcă cu dopuri, care costase uriașa sumă de 50 de lei. Mai mare fiind, am pedalat prin parcul IOR sau Titan, am văzut toate filmele de la Gloria sau de la cinematografele de pe bulevard.
Am iubit Bucureștiul decât mă știu, câteodată l-am urât, niciodată nu l-am disprețuit” – așa începe Bogdan hrib argumentul pentru volumul Noir de București. Cartea are peste 500 de pagini, iar cele 18 povestiri aparțin deopotrivă unor autori cunoscuți, precum și unor debutanți sau autori mai puțin știuți. Iată lista completă a autorilor incluși în antologie, toți legați, într-un fel sau altul, de București: Dănuț Ungureanu, Daniel Octavian Bejan, Michael Haulică, Ștefan D. Guță, Bogdan Hrib, Daniel Timariu, Ligia Enache, Horia Gârbea, Olga Delia Mateescu, Bogdan Teodorescu, Petru Berteanu, Lucia Verona, Tony Mott, Teodora Matei, Dan Rădoiu, Anamaria Ionescu, Silvia Chindea și Lucian-Dragoș Bogdan.
„Personajele sunt foarte diferite, la fel ca și situațiile. De la umor la cruzime, de la povești cu aromă istorică la anchete clasice, toate poveștile din Noir de București alcătuiesc, sper eu, un univers reprezentativ pentru viața de zi cu zi din capitală. Priviți în jur, s-ar putea să recunoașteți vreun personaj”, mai spune Bogdan Hrib.
Povestirile incluse în Noir de București sunt captivante și extrem de diferite, crima devenind pretext pentru a înfățișa Bucureștiul și a sublinia anumite idei.
În volum întâlniți de la povești thrillere cu trimiteri la Mircea Eliade și până la crime pasionale explicite, de la întâmplări cu legături politice și până la crime în care anumite… prezențe erau sesizate doar pe timp de noapte… și multe, multe altele. Și limbajul folosit în fiecare povestire este diferit, adaptat personajelor și reflectând realitatea. Tehnicile utilizate variază și ele, o povestire, de exemplu, reușind să fie extrem de captivantă tocmai pentru că redă situația atât din perspectiva anchetatorilor, cât și din cea criminalului, în paralel. Pe cei care au avut în familie cazuri în care unor rude li s-a luat casa pe timpul comunismului, povestirea lui Bogdan Teodorescu nu îi va lăsa indiferenți.
Noir de București este un volum care cucerește, captivează, fiindcă alegerea succesiunii povestirilor este atent (și inspirat) realizată, iar autorii au imaginat crime interesante. Pentru cei din București e o ocazie de a vedea orașul și din alte perspective, de a vizita, poate, ulterior, locurile menționate în carte și a recunoaște puncte de reper, a vedea cum a gândit autorul respectiv întâmplările/crimele.
