Raluca Dinu
Account Manager
Media Pozitiv
De-a lungul timpului, oamenii politici au apelat la tot felul de tactici şi mijloace pentru a comunica cu alegătorii: de la afişe şi întâlniri faţă în faţă la mitinguri, diverse materiale în presa scrisă (articole, interviuri, advertoriale), talk-show-uri de radio şi televiziune, dar şi publicitate. Echipe tot mai complexe organizează campanii electorale – sau comunicări permanente – în care oamenii politici au nevoie de noi metode, dacă nu de noi mijloace de comunicare.
Experţii în tehnologie susţin că nu a mai apărut nimic revoluţionar în ultimii 5 ani, astfel încât să transforme radical industria comunicării. Cu toate acestea, convergenţa mediilor, fie de comunicare, fie de stocare sau operare, a făcut ca mediul colaborativ să devină o adevărată platformă revoluţionară a acestui început de secol. Cele mai noi mijloace de comunicare sunt acum blogul şi podcast-ul. Acestea nu au apărut ca instrumente ale comunicării politice, ci ca mijloace de comunicare „civile” (blogul), de împărtăşire a opiniilor, dar şi ca mijloace de entertainment (podcast-ul). Şi pentru că au intrat în atenţia publicului larg şi au devenit o modă, ele au fost adoptate şi de politicieni.
{viewonly=registered,special}De curând, am participat la o întâlnire ARRP în cadrul căreia s-a discutat despre bloguri personale, comerciale, corporate şi politice. Tema a fost interesantă, la fel şi discuţiile, aşa că m-am hotărât să văd cum stau politicienii noştri în privinţa blogurilor, dar şi a podcast-ului (din punctul meu de vedere, cele două medii sunt complementare). Aşadar mi-am început căutarea…
Trebuie să recunosc că primul blog pe care am încercat să îl găsesc a fost cel al preşedintelui suspendat, Traian Băsescu. Dezamăgire însă…nu am găsit decât celebrul site: www.basescu.ro. Oricum, trebuie să recunosc că echipa lui Băsescu este în pas cu noile mijloace de comunicare: chiar dacă nu are încă un blog, pe site sunt fragmente din emisiuni şi mitingurile electorale. Şi, dacă stau bine să mă gândesc, nu cred că blogul se potriveşte omului politic Traian Băsescu. Eu, una, nu mi-l pot închipui pe “preşedintele jucător” stând în faţa calculatorului şi scriindu-şi opiniile. Echipa preşedintelui ar putea apela totuşi la un blog neoficial, scris de cineva care se pricepe la bloguri.
Pentru că ştiam că ministrului comunicatiilor şi tehnologiei informaţiei, Zsolt Nagy, are blog, l-am căutat. Rezultatul: am fost foarte plăcut surprinsă. Deşi blogul nu este unul foarte complex, ministrul are câteva comentarii la evenimentele actuale, dar şi motivaţii/explicaţii pentru unele decizii luate. Iată o utilizare inteligentă a noului mijloc de comunicare!
Cel mai complex blog descoperit în căutările mele, a fost cel al preşedintelui PSD, Mircea Geoană. Aş putea afirma chiar că şeful PSD a beneficiat de ajutorul unor bloggeri cu experienţă. Pe lângă comentariile sale, sunt linkuri către blogurile sale preferate, către site-ul PSD, PSE, articole despre el din presa internă şi internaţională, dar şi articole recomandate, precum şi comentariile cititorilor. Concluzie: un blog interesant.
Ca şi şeful său de partid, Gabriela Creţu, deputat PSD, are pe blog pe lângă o caracterizare interesantă şi câteva comentarii, linkuri către PSE, PE, Parlamentul României, Guvern.
Un alt social-democrat care are un blog interesant este Ioan Mircea Paşcu, fostul ministru al apărării din Guvernul Năstase. Deşi comentariile sunt de actualitate, se simt unele lipsuri din punctul de vedere al graficii…păcat.
Nu doar unii membri ai PSD au blog, ci şi partidul: Blogul Serviciului de Comunicare Electronică al PSD, folosit pentru “a vă informa asupra ultimelor noutăţi ale campaniei şi a găsi noi pagini de internet militante, resurse grafice, audio-video şi multe altele”.
Un alt om politic cu blog este fostul vicepremier, George Copos. Acesta nu îşi foloseşte însă blogul pentru a posta comentarii legată de viaţa politică, ci pentru a ţine legătura cu suporterii Rapidului.
Pentru moment, acestea sunt blogurile politicienilor de la noi…dar să vedem la ce folosesc ele.
Primul şi poate cel mai important avantaj pe care îl oferă noile media atât oamenilor politici, cât şi alegătorilor este legat de universalitatea mediumului. Oricine are, cel puţin teoretic, acces la interacţiunea cu autorul.
Alte avantaje pe care le oferă aceste noi media oamenilor politici includ: o mai mare vizibilitate la un preţ redus, posibilitatea de a-şi expune mesajele fără a fi întrerupţi, un contact direct cu alegătorii şi, nu în ultimul rând, avantajul de a putea pune la dispoziţia celor interesaţi informaţii.
Nu cred că putem vorbi de dezavantaje majore în ceea ce priveşte noile media. Un dezavantaj legat de blog poate fi transformat în avantaj. De exemplu, opiniile cititorilor care nu sunt favorabile omului politic, dar care sunt postate pe blogul său pot crea impresia de onestitate: omul politic apreciază atât opiniile care îl avantajează, cât şi pe celelalte.
Noile media oferă beneficii şi alegătorilor. Aceştia pot accesa informaţiile pe care şi le doresc în orice moment, cu condiţia ca acestea să fie disponibile/postate. De asemenea, alegătorii pot oferi un feedback omului politic, fără a fi trecut prin filtrul consilierilor. Condiţia necesară pentru ca feedbackul să fie util este ca politicianul să fie într-adevăr interesat să-l primească şi să-l consulte în mod direct. Alegătorii îşi pot împărtăşi opiniile nu doar prin intermediul blogului omului politic, ci şi prin propriile bloguri.
Conform ultimelor cercetări privind noile media, publicul lor ţintă este reprezentat de electoratul captiv, interesat de viaţa politică şi care are un nivel de educaţie destul de ridicat şi un venit peste medie. Ca şi media tradiţionale, noile media întăresc opiniile deja formate şi în foarte puţine cazuri schimbă radical comportamentul de vot.
Din păcate, la noi în ţară noile media nu au fost foarte mult folosite de către oamenii politici. O cercetare care să ne releve care este efectul blogului şi al podcast-ului asupra publicului român ar fi binevenită mai ales că ne apropiem cu paşi repezi de alegerile pentru Parlamentul European şi pentru cel al României.
După cum am văzut, noile media oferă atât politicienilor, cât şi alegătorilor numeroase beneficii. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că doar un mix de comunicare şi un medium adecvat publicului-ţintă pot asigura succesul.
Raluca Dinu este Account Manager la agenţia Media Pozitiv din anul 2005. A absolvit Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice “David Ogilvy” din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative Bucureşti în anul 2006. În prezent este masterand în “Comunicare politică. Marketing politic şi electoral” în cadrul aceleaşi facultăţi. Din anul 2006 este membru ARRP. {/viewonly} {mosloadposition user10}
