Important este sa-ţi doreşti cu adevărat. Sună stereotip dar aşa este.
E greu să-i scoţi din cochiliile lor. Opun rezistenţă la început, sunt timizi, reticenţi, dar celor mai mulţi le este greu să iasă din izolare, izolare voită sau impusă, de lumea în care trăiesc. Ca asistent şi uneori participant la întâlnirile de socializare organizate în cadrul centrului simt că avem de dus o luptă.
Colegele mele, specialişti în psihologie şi asistenţă socială, îmi spun că tot ce eu cataloghez drept ,,jocuri’’ sunt metode şi tehnici menite să înfrângă anumite bariere, să dezvăluie caracterele, abilităţile etc.
E frumoasă ,,joaca’’, cu atât mai mult cu cât încet, încet îi vezi că se deschid spre comunicare.
E şi interesant, ca observator, să asişti la schimbarea de atitudine.
Iniţial majoritatea acceptă provocarea la ,,joacă’’, cu stânjeneală şi privind pe sub sprâncene, ca venind parcă din partea unor extratereştrii. Puţin câte puţin se destind, li se lumineză chipul şi intră în joc şi cu sufletul. Nu toţi, este adevărat ! Unii abia de la a doua întâlnire îşi schimbă atitudinea.
Un lucru este sigur au uitat cum ,,să primească’’, pentru că au fost aruncaţi în uitare de noi ceilalţi.
Au uitat şi ,,să dăruiască’’ pentru că nu mai ştiu cum să o facă sau nu mai vor să o facă. Şi au foarte multe de dăruit. Pot să dăruiască iubire, blândeţe, înţelepciune, experienţă de viaţă.
Îi rugăm să-şi împărtăşească experienţele, să-şi deschidă sufletele, să ne spună ce le-ar plăceasă facă în cadrul întâlnirilor. Au idei minunate şi tot ce-şi doresc este să comunice, să lege prietenii, să înveţe lucruri noi, dar mai presus de orice, să fie acceptaţi şi respectaţi de ,,ceilalţi’’.
