- Roxana a primit o bursă cu care și-a plătit orele de canto și a intrat la Liceul de Artă din Buzău. Părinții ei au părăsit astfel satul, s-au mutat la oraș, s-au angajat și întregul destin al familiei a fost rescris.
- Declarația 230 și redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către asociația Narada poate ajuta foarte mulți copii din medii defavorizate să aibă șansa unei educații mai bune și să își împlinească visele.
Roxana a primit o mână de ajutor la momentul și în locul potrivit astfel încât visul ei și al întregii familii s-a îndeplinit. Povestea ei poate fi multiplicată de 50, 100 sau 500 de mii de ori pentru mulți copii care au nevoie de ajutor și ale căror povești de viață pot fi citite pe blogul organizației Narada. Direcționarea a 3,5% din impozitul pe venit către organizația Narada, prin Declarația 230, înseamnă, în primul rând, sprijinirea egalității de șanse la o educație mai bună pentru foarte mulți copii din România.
Roxana s-a născut într-un sătuc ce pare uitat de lume și de timp, undeva în inima Carpaților de Curbură. Satul este atât de izolat, încât oamenii de acolo nu au posibilitatea să meargă la oraș în căutarea locurilor de muncă. În plus, mulți dintre copii abia ajung la școală, nu neapărat din cauza distanțelor mari, ci mai degrabă de frica animalelor sălbatice ce umblă nestingherite pe potecile de munte. Ea s-a născut și a copilărit într-o familie modestă, a cărei unică activitate de distracție era radioul ce cânta de dimineața până seara în pridvor. De mică, fata a îndrăgit cântecul popular și de pe-o zi pe alta a învățat să cânte, ascultând glasurile ce străbăteau undele.
Când au cunoscut-o oamenii de la Narada, Roxana era deja în clasa a VIII-a și visa cu ochii deschiși într-o minune ce ar fi putut să o ducă la Liceul de Artă din Sibiu, conștientă de talentul pe care îl are, dar realistă în privința șanselor ei, deoarece nu luase niciodată o lecție de canto. Impresionată de povestea Roxanei, echipa Narada i-au oferit o bursă cu care avea să-și plătească meditațiile. Câteva luni mai târziu, Roxana suna cu glasul gâtuit de emoție să spună că a intrat la liceul dorit. Un vis era împlinit, însă rămânea amărăciunea despărțirii de părinți. Mama și tatăl Roxanei și-au luat atunci inima în dinți și cu tot curajul și devotamentul oamenilor capabili de orice sacrificiu, au renunțat la viața lor de la sat și s-au mutat la Buzău. Și-au găsit locuri de muncă, iar acum întreaga familie a Roxanei are un alt destin. Unul scris cu sacrificii, iubire și multă muncă, dar și cu sprijinul altor oameni.
Și în acest fel, povestea Roxanei poate fi replicată pentru mulți copii din România. Echitatea în educație, măsurată la testele PISA, înseamnă că elevul, indiferent de mediul de proveniență, are același acces la educație, aceeași posibilitate ca toți ceilalți să ajungă într-o școală foarte bună. România este la polul opus față de țările lumii care oferă echitate elevilor lor, înregistrând un scor foarte mic, ceea ce se traduce prin nevoia urgentă de investiții în educație. Obiectivul Narada este acela de a reduce prăpastia creată între elevii cu resurse și cei care au avut neșansa de a se naște în familii cu probleme financiare și în zone dezavantajate. Primul pas este acela de a investi banii adunați în ore de meditație pentru cei 56 de copii ce au alerte individuale pe HartaEdu, astfel încât ei să-și poată îndeplini potențialul maxim prin educație. Făcând un calcul aproximativ, la un salariu mediu brut de 5000 de lei, valoarea celor 3,5% din impozitul pe venit înseamnă 300 de lei. Astfel, completarea unui singur formular asigură 2 ore de meditații pentru un copil. Cei 56 de elevi cu alerte individuale pe HartaEdu ar avea nevoie măcar de o oră de meditație pe săptămână, la o singură materie. În 36 de săptămâni (cât are anul școlar) cei 56 de elevi au nevoie de cel puțin 2016 ore de meditație. Asta înseamnă 1008 formulare completate, pe www.narada.ro/declaratie230. Altfel, acești bani rămân la stat, iar statul alocă cel mai mic procent din PIB pentru educație, la nivel european.
În privința datelor statistice, numărul cetățenilor români de peste 14 ani care nu știu să scrie și să citească este în creștere, direct proporțional cu cel al românilor care renunță la studii de timpuriu (sursă: INS), pentru că nu au avut șansa la o educație consecventă. România are cea mai mare rată de abandon școlar din Europa – 15% și 42% dintre elevii români sunt analfabeți funcționali. În plus, România este penultima la nivel UE din punct de vedere al rezultatelor PISA, în 2022.
