Din 17 mai, la Galeria Sector 1
Mother Tongue – expoziție de grup: Ana Adam, Alexandru Antik, Sasha Bandi, Dan Beudean, Alex Bodea, Mircea But, Enzo Cucchi, Arantxa Etcheverria, Norbert Filep, Camilia Filipov, Adrian Ghiman, Ion Grigorescu, Cantemir Hauși, Dénes Miklósi, Cristian Opriș, Lucian Popăilă, Bogdan Vlăduță
“Mother tongue” este o expoziție de grup ce marchează debutul unei noi etape curatoriale, coagulând viziunea a nu mai puțin de 17 artiști contemporani renumiți asupra limbajului universal al desenului. Dacă până acum expozițiile organizate la Galeria Sector 1 au prezentat lucrările artiștilor rezidenți, din acest moment, prietenii galeriei trebuie să se aștepte la o serie de surprize.
Expoziția va fi vernisată pe 16 Mai, ora 18:30 și va putea fi vizitată în perioada 17 Mai – 31 Iulie 2019.
Expoziția Mother Tongue caută să sublinieze metode alternative de observație a actului desenării, bazate pe spectrul larg de înțelesuri pe care acesta l-a câștigat până în prezent.
Mother Tongue este un proiect de grup care cheamă la descifrarea unor constatări criptate. Concluzia: desenul este o unealtă la îndemâna tuturor – care ascunde oportunități vizuale (și nu numai) de care nici artiștii, uneori, nu par a fi conștienți. Identificăm în retorica desenului asemănări cu felul de a folosi limba maternă, firescul ei asumat și aparent ușor de exprimat.
Expoziția valorifică fenomenul eterogen al desenului ca practică a diferențelor genului, evidențiind zone de contact, prin variante și variații, ce se articulează cu alte medii. Că e vorba de scriitură sau notație, lirism sau narație, semn sau dese(m)n, toate preocupările stau sub carapacea acestui momentum, nefăcând decât să evidențieze un mediu viabil, poate cel mai viabil, datorită unicii oferte de flexibilitate creativă.
Pentru toți acești artiști desenul este mai mult decât o unealtă necesară și la îndemână. Semnificarea clară, directă și concisă, rămâne trăsătură definitorie care circulă freatic în preocupările lor, lăsând loc, totodată, pentru greu exprimabila distanță dintre impuls și facere.
Dacă Richard Serra spune că “… nu există un fel de a desena, există doar desenarea…” gândul său stabilește clar dimensiunea activă a desenului. Mișcarea care vine dintr-un impuls (conștient sau nu, de natură ideatică ori formală) pare să fie esențială nu numai prin prisma laturii ei spontane, ci mai ales datorită faptului că are o doză de conștientizare care o face perceptibilă. Pare-se că este mediul cel mai transparent din acest punct de vedere, unic ca deschidere și posibilitate de exprimare.
