Camere de luat vederi în toate colțurile clădirii de birouri, cartele de acces, poșta electronică monitorizată de departamentul IT la cererea managerului, care cere rapoarte lunare despre activitatea online a fiecărui angajat.
Se întâmplă în multe companii din România. Dar până unde poate angajatorul, legal și moral, să intre în intimitatea angajatului?
În ianuarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că angajatorii pot monitoriza activitatea electronică a angajatului în timpul orelor de serviciu. Plângerea a fost înaintată de un român, care a fost concediat după ce conducerea a aflat că a folosit computerul firmei și timpul de lucru pentru a transmite mesaje personale. Legal, deci, angajatorul are dreptul de a verifica activitatea angajatului care folosește echipamentele sale – calculatoare, telefoane mobile, copiatoare etc.
Chiar dacă monitorizarea este reglementată, specialiștii în resurse umane sunt de părere că angajatorii ar trebui mai degrabă să își responsabilizeze angajații, nu să recurgă la o monitorizare foarte strictă. “Angajatorii ar trebui să încerce responsabilizarea angajaților nu prin sisteme de supraveghere sau restricții la rețelele sociale, ci prin recunoașterea și asumarea valorii adăugate pe care fiecare angajat o aduce companiei respective. O supraveghere excesivă va frustra angajații care nu vin la muncă doar ca să ponteze cele opt ore de program, ci că își facă treaba cu pasiune și devotament”, explică Petru Păcuraru, specialist în resurse umane și trainer HPDI, firmă ce furnizează soluții de leadership și dezvoltare a resurselor umane prin programe de training, coaching și team building.
Există, însă, și situații în care monitorizarea angajaților se poate doveni utilă pentru manageri, în special la momentul evaluărilor periodice de personal.
Am stabilit ce este legal, și uneori util, dar ce este și moral? “E drept, sunt cazuri în care unii angajatori exagerează. Am auzit de situații în care managerii se interesau cât se poate de serios de starea civilă sau de situația familială a angajaților săi. I-am întrebat pe unii dintre ei de ce fac asta. Mi-au spus că preferă angajații fără familie, pentru că au mai puține griji și, deci, mai mult timp pe care să-l dedice companiei. Nu e în regulă. Curiozitatea angajatorului trebuie să se oprească la ușa firmei”, explică specialistul HPDI.
Zâmbește, ești filmat!
Prezența camerelor de luat vederi în birouri este, de asemenea, controversată. Nimănui nu-i place să se simtă tot timpul supravegheat. “Este, într-adevăr, un sentiment neplăcut să știi că întotdeauna cineva cu ochii pe tine, dar să ne gândim și la avantaje. Securitatea la locul de muncă se îmbunătățește cosiderabil. Apoi, să nu ne ascundem după deget, sunt și angajați care petrec mai mult timp în pauze decât la birou. Iar managerul nu poate tolera așa ceva. El gândește practic: dacă angajatul pierde timp, el pierde bani”, mai spune Petru Păcuraru.
