Industria românească de securitate privată este reglementată printr-o lege a pazei, însă sunt multe aspecte neclare ce lasă loc de interpretări. O armonizare deplină la legislaţia Uniunii Europene ar veni atât în sprijinul beneficiarilor de servicii de securitate, cât şi a companiilor furnizoare şi administraţiei.
Clientul – actual sau potenţial – trebuie să ştie că există un anumit cost minim pe oră al serviciului de securitate. Un cost inferior înseamnă servicii inadecvate, pregătire slabă a agenţilor, vicii procedurale sau chiar contractuale. Un cadru legal ferm ar preîntâmpina toate aceste probleme pe care, de multe ori, beneficiarii nu le sesizează din timp.
Dacă suntem fie persoană particulară, fie companie, trebuie să ştim care sunt cerinţele minime pe care le adresăm unei firme care oferă servicii de securitate. Aceste cerinţe trebuie instituţionalizate, astfel încât industria să aibă un reper stabil.
În România, spre deosebire de restul Europei, nu sunt clarificate în totalitate competenţele personalului de securitate. Imaginea actuală lasă să se înţeleagă că poliţia şi societăţile private de securitate fac parte din „familii” diferite; e greşit şi trebuie să îndreptăm acest lucru. La nivelul Uniunii Europene, administraţia a făcut deja un transfer al anumitor responsabilităţi de securitate către companiile private. În România nu se întămplă, din păcate, aşa.
Sunt numai câteva dintre aspectele asupra cărora îşi concentrează activitatea recent înfiinţata Asociaţie Profesională a Companiilor de Securitate, A.P.C.S. Trebuie să cunoaştem şi recunoaştem problemele, iar apoi să le rezolvăm. În acest fel fel vom ridica gradul de profesionalizare în industrie, în primul şi primul rând în folosul beneficiarilor.
A.P.C.S. se angajează ca, în maximum 2 ani:
· să iniţieze armonizarea legislativă cu cea a Uniunii Europene, prin elaborarea unei noi legi, pentru a elimina „incoerenţele” actuale şi a reduce substanţial munca la negru împreună cu aspectele negative ce decurg din aceasta
· să comunice şi să susţină aplicarea pe piaţa industriei de securitate a cerinţelor minime aplicate prestatorului de servicii private de securitate
· să schimbe gradul de percepţie, nu tocmai favorabil, al opiniei publice faţă de agenţii de pază şi industria de securitate privată, în general
· să furnizeze statistici oficiale, informaţii şi opinii calificate din domeniul securităţii private
să dezvolte un model de cultură de securitate, atât pentru providerii de servicii de securitate, cât şi pentru beneficiari.
