"Nu se găseşte nicăieri un studiu complet despre Frăţia misterioasă a Roza-Crucii". Această afirmaţie, cu care debutează lucrarea lui Paul Sédir, era valabilă în Franţa începutului de secol XX şi este tot atât de valabilă în România începutului de secol XXI. Într-adevăr, la noi au apărut prea puţine cărţi despre societatea secretă care a fascinat Europa în vremea Renaşterii târzii şi a începutului epocii moderne.
Studiul de faţă îşi propune să suplinească această lipsă, ne asigură traducătorul lucrării, Marius Cristian Ene. Astfel, autorul ne prezintă nu numai istoria vizibilă a Ordinului, cu autorii rozacrucieni, lucrările lor şi regulile pe care trebuiau să le respecte Fraţii, ci şi istoria sa invizibilă, căci, spune el, "orice formă existentă pe plan fizic nu este decât învelişul tipului esenţial al acestei forme, căci nimic nu are loc în vizibil fără să nu se găsească deja în invizibil".
Pornind de la aceste premise, Istoria rozacrucienilor ne arată, în întreaga sa complexitate, care a fost rolul îndeplinit de această Frăţie, formată din "copiii de taina ai Domnului", "misionarii, apostolii, misticii puri, adevărăţii rozacrucieni".
Paul Sédir (2 ianuarie 1871 – 3 februarie 1926) sub numele său adevărat Yvon Le Loup a fost un mistic francez, autor a numeroase lucrări despre esoterism şi mistica creştină.
Prieten şi colaborator al lui Papus (Dr. Gerard Encausse), Paul Sédir a devenit doctor în Cabala în cadrul Ordinului rozicrucienilor reînnoit de Stanislas de Guaita şi membru al Consiliului suprem în cadrul Ordinului Martinist.
In urma unei experienţe interioare decisive, Paul Sédir a devenit conştient de zădărnicia ştiinţelor şi societăţilor secrete, fapt ce l-a determinat să-şi abandoneze titlurile, toată înţelepciunea esoterică dobândită şi să se consacre strict idealului propovăduit de Evanghelie.
