Shunryu Suzuki
Editura Herald
Cum ar fi sa aflati ca, pentru a ajunge Zen, nu este nevoie sa fiti cei mai buni „practicieni”? Mai mult, ca acea „minte a incepatorului” (pe care nu o are o persoana doar cand vine vorba despre initierea in zen, ci in orice privinta se afla la inceput) este, de fapt, cea care trebuie pastrata? In plus, cum ar fi sa aveti o carte despre zen, despre Mintea Zen si Mintea Incepatorului scrisa intr-un limbaj extrem de accesibil?
"<
Practica mintii Zen este mintea incepatorului. Inocenta primei intrebari – ce sunt eu? – este necesara pe tot parcursul practicii Zen. Mintea incepatorului este goala, libera de deprinderile expertului, este gata sa accepte, sa se indoiasca, sa se deschida in fata tuturor posibilitatilor. Este acel tip de minte care poate vedea lucrurile asa cum sunt, care – pas cu pas si dintr-o strafulgerare – poate realiza natura originara a tuturor lucrurilor.” (p. 13-14)
In prefata lucrarii se precizeaza faptul ca au existat doi Suzuki cu o importanta covarsitoare pentru aducerea Zen-ului in America. Primul a fost Daisetz Suzuki, cel care l-a adus, singur, apoi a urmat, dupa cincizeci de ani, Shunryu Suzuki, cel care „a exprimat exact acele lucruri pe care americanii interesati de Zen aveau nevoie sa le auda.” (p 9)
Avem de-a face asadar cu o lucrare concisa, extrem de accesibila, usor de inteles si de folosit. Rand pe rand, capitolele ofera informatii si detalii despre postura, respiratie, despre prosternare si alte aspecte importante pentru o practica justa; urmeaza apoi o parte dedicata atitudinii juste – concentrarea pe o singura actiune, repetitia, detalii despre greseli, invitatie la auto-studiu -, volumul incheindu-se cu o parte consacrata intelegerii juste. Epilogul este Mintea Zen. Un volum pentru toti cei care vor sa fie mai calmi, mai Zen, care cauta sa aduca ceva nou in viata lor, o practica menita a-i ajuta sa inteleaga si sa se inteleaga
{mosloadposition user9}
