O nouă campanie de informare pentru incluziunea copiilor cu dizabilități
Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), Ministerul Educației și Cercetării și UNICEF au lansat astăzi campania de informare „Creștem mai puternici când creștem împreună”.
„Putem, știm, vom reuși. Cred că împreună vom reuși să construim o societate în care diversitatea este o normalitate, o societate echitabilă, zâmbitoare tuturor copiilor. Este un proces complex și de lungă durată, care se adresează atât școlii, cât și părinților și altor instituții sau autorități, însă, cu eforturi și implicări comune, copiii vor simți că aparțin aceleiași comunități. Împreună suntem mai puternici! România incluzivă este România educată”, a declarat Monica Anisie, ministrul Educaţiei și Cercetării.
Unul dintre mesajele-cheie ale campaniei este că locul copiilor cu dizabilități e împreună cu ceilalți copii, în familie, la grădiniță și în comunitate. Toți copiii pot să învețe și, cu cât dizabilitatea este identificată mai devreme, cu atât cresc șansele de a avea un progres mai rapid în dezvoltare. De asemenea, cu cât vârsta unui copil cu dizabilități este mai mică la înscrierea în grădiniță și școală, cu atât cresc șansele acestuia la dezvoltare și la o viață mai bună.
„Incluziunea copiilor cu dizabilităţi reprezintă nu numai o obligație legală, dar și o datorie morală pe care noi o avem ca societate. Copiii cu dizabilităţi au dreptul la educaţie de calitate şi servicii în comunitate, alături de toţi ceilalţi copii, iar acestea trebuie să constituie priorităţi efective pentru autorităţile competente”, a declarat Mădălina Turza, președinte ANDPDCA.
Studiile au arătat că, atunci când copiii cu diverse abilități învață împreună în aceeași clasă, performanțele tuturor copiilor din clasa respectivă cresc, contrar părerii generale că un copil cu dizabilități duce la performanță școală scăzută pentru ceilalți. Studiile mai arată și că discriminarea împotriva copiilor cu dizabilități se reduce. Dizabilitatea nu trebuie să fie un motiv de excluziune, transmite campania.
„Convenția cu privire la Drepturile Copilului prevede aceleași drepturi pentru toți copiii, indiferent de abilitățile pe care le au. Toți copiii pot învăța și au dreptul să meargă la creșă și la grădiniță și, apoi, la școală. Un copil cu o dizabilitate trebuie să se poată juca, să poată învăța și crește împreună cu toți ceilalți copii și niciun copil nu trebuie să fie definit de dizabilitatea pe care o are.
Ca societate, e nevoie să lucrăm pentru a face lumea din jurul copiilor cu dizabilități mai prietenoasă, mai primitoare și mai incluzivă. Totodată, cerem ca părinții să fie sprijiniți cu resurse și servicii adecvate”, a declarat Gabriel Vockel, reprezentant adjunct al UNICEF în România.
Campania „Creștem mai puternici când creștem împreună” se adresează atât familiilor cu copii cu dizabilități cu vârsta cuprinsă între 0 și 6 ani, cât și tuturor părinților și profesioniștilor care lucrează cu copii, inclusiv cu copii cu dizabilități.
Statisticile oficiale arată că, în România, sunt 70.000 de copii cu dizabilități în evidențele statului. Cu toate acestea, estimările UNICEF pentru Europa și Asia Centrală spun că doar o treime din copiii cu dizabilități sunt înregistrați ca atare oficial, făcând astfel ca majoritatea acestor copii să fie, în realitate, invizibilă.
Copiii cu dizabilități reprezintă unul dintre cele mai marginalizate și mai excluse grupuri din societate, confruntându-se zilnic cu discriminarea care ia forma atitudinilor negative, lipsa politicilor și a unei legislații adecvate, ceea ce le împiedică accesul la îngrijire medicală, educație și le pot pune în pericol însăși viața.
Datele UNICEF arată că cel puțin 75% din numărul estimat de 5,1 de milioane de copii cu dizabilități care trăiesc în Europa Centrală și de Est și în Asia Centrală sunt excluși de la o educație incluzivă de calitate.
Idei principale din discursul lui Gabriel Vockel, reprezentant adjunct, UNICEF în România
Mă bucur foarte mult că mă aflu astăzi aici pentru a lansa campania noastră comună de informare despre copiii cu dizabilități „Creștem mai puternici când creștem împreună”.
Credem cu tărie că toți copiii cu dizabilități, cu susținerea de care au nevoie și pe care o merită, își pot atinge adevăratul potențial. Acesta este spiritul Convenției cu privire la drepturile copilului și al Convenției cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități transpuse în legislația românească.
Există peste 93 de milioane de copii cu dizabilități în întreaga lume. Ei reprezintă unul dintre cele mai excluse și marginalizate grupuri de copii, ale căror drepturi sunt încălcate și al căror acces la servicii vitale este redus.
Statisticile oficiale din România arată că sunt peste 70.000 de copii cu dizabilități înregistrați, dar știm că numărul real este mult mai mare. UNICEF este foarte preocupat de faptul că, în România:
• Mult prea mulți copii cresc în sistemul de protecție specială. Separarea ar putea fi prevenită prin suport adecvat pentru familiile lor.
• Mult prea mulți copii cu dizabilități încă nu merg la școală și, astfel, sunt împiedicați să învețe împreună cu alți copii și să se dezvolte la adevăratul lor potențial.
• Mult prea mulți copii cu dizabilități și familiile lor sunt stigmatizați și discriminați.
• Din cauza lipsei de date de calitate știm mult prea puțin despre numărul real al copiilor cu dizabilități și cum, mai exact, sunt afectați.
Felicităm Guvernul român reprezentat astăzi aici pentru susținerea acestei campanii importante. Aș vrea să enumăr câteva mesaje pe care le transmitem:
• Locul copiilor cu dizabilități este împreună cu ceilalți copii, ca parte din aceeași comunitate. Ei ar trebui să învețe și să se joace împreună.
• Cu cât mai devreme este identificată o dizabilitate, cu atât sunt mai mari șansele unui progres mai rapid în dezvoltare.
• Cu cât este mai timpurie înscrierea la grădiniță sau la școală, cu atât sunt mai mari șansele de dezvoltare și la o viață mai bună.
• Studiile au arătat că, atunci când copii cu abilități de învățare diferită sunt în aceeași clasă, performanțele tuturor celor din clasă cresc (în contradicție cu credința că acest lucru duce la performanță școlară redusă pentru ceilalți).
• Datorită lucrurilor enumerate mai sus, dizabilitatea nu ar trebui să fie un motiv de excluziune.
Așadar, cea mai importantă întrebare este – cum ne atingem obiectivul? Cum putem realiza cea mai bună incluziune socială posibilă și cea mai bună participare posibilă a copiilor cu dizabilități? Cum ne putem asigura că drepturile lor sunt puse în aplicare și respectate?
Sunt multe lucruri de făcut, pe multe niveluri:
• E nevoie de mai multe date dezagregate și sigure pentru a pune în lumină provocările cu care se confruntă copiii cu dizabilități și familiile lor. Altfel, mult prea mulți din acești copii rămân invizibili, iar acest lucru este punctul din care începe excluziunea. Trebuie să înțelegem câți copii trăiesc cu dizabilități, ce dizabilități au și cum le afectează viețile. Dacă nu știm răspunsurile la aceste întrebări, nu putem începe să înțelegem cum să proiectăm soluțiile adecvate.
• Un punct de plecare este că identificarea timpurie a dizabilităților trebuie să devină o rutină.
• Există o nevoie uriașă pentru servicii de calitate la nivelul comunității în domeniile sănătății, educației și protecției sociale. Acestea sunt esențiale, în toată țara, și trebuie să fie cu adevărat accesibile tuturor copiilor, inclusiv copiilor cu dizabilități.
• România are o legislație puternică, dar trebuie să ne asigurăm că este implementată în totalitate și că legile, politicile și standardele trebuie să fie susținute de bugete adecvate.
• În cele din urmă, discriminarea și stigmatizarea menționare anterior trebuie să fie combătute sustenabil – campania lansată astăzi este un pas important.
În țara mea natală, Germania, după ce am absolvit școala, am lucrat la îngrijirea timp de peste un an a adulților cu dizabilități fizice și psihice severe și îmi aduc bine aminte de numeroasele stereotipuri exprimate peste tot de ceilalți. Între timp, s-au produs schimbări semnificative – dar aceasta nu s-a întâmplat de la sine – a fost nevoie de muncă asiduă pentru a fi schimbate concepțiile greșite.
În legătură cu provocările menționate anterior, pentru o parte dintre ele deja cunoaștem soluțiile. UNICEF a susținut și continuă să susțină autoritățile centrale pentru a dezvolta politici care încurajează incluziunea socială a copiilor cu dizabilități. Prin modelele pe care le-am implementat împreună în ultimii ani, UNICEF a testat căi de identificare timpurie a copiilor cu dizabilități și a le facilita accesul la servicii. Modelul nostru recent evaluat al Pachetului minim de servicii oferă un plan pentru relizarea incluziunii sociale a tuturor copiilor.
Chiar săptămâna trecută, aici, în București, am lucrat cu un nou Board al Copiilor susținut de UNICEF, un grup de 30 de copii cu adevărat extraordinari din medii foarte diferite ale României.
Printre acești copii s-a numărat și Rareș, un băiat de 11 ani care trăiește cu o dizabilitate numită Spina Bifida. Are cea mai gravă formă a acestei afecțiuni, iar acest lucru înseamnă că are nevoie de un scaun cu rotile pentru a se deplasa – și, cu toate acestea, era perfect integrat. A contribuit la activitatea Boardului, a fost apreciat de colegi, a fost susținut atunci când a avut nevoie… Și a avut câteva dintre cele mai strălucite idei! Pentru mine, Rareș este o sursă de inspirație adevărată, un campion al schimbării pozitive.
Rareș nu a ajuns la acest nivel singur – a avut nevoie de părinți, de o școală incluzivă și un sistem de suport mai amplu.
Să ne dublăm cu toții eforturile pentru a ne asigura că toți copiii din România, cei care trăiesc cu sau fără dizabilități, pot crește, învăța și se pot juca împreună. Că toți sunt protejați și că pot participa, făcându-și vocea auzită în egală măsură.
