Comisia publică noi orientări pentru o mai bună înțelegere a modului în care pot fi desfășurate activități de acvacultură în cadrul Natura 2000, rețeaua europeană de zone naturale protejate. Orientările explică modalitatea cea mai bună de a se garanta compatibilitatea activităților legate de acvacultură cu legislația UE privind natura și, în special, cu dispozițiile referitoare la Natura 2000. Aceste orientări subliniază importanța sectorului acvaculturii pentru producția de alimente și evidențiază rolul esențial al rețelei Natura 2000 în îndeplinirea obiectivelor politicii UE în domeniul biodiversității. Orientările se concentrează asupra punerii în aplicare a dispozițiilor referitoare la evaluarea corespunzătoare în temeiul Directivei privind habitatele.
Janez Potočnik, comisarul european pentru mediu, a descris documentul ca fiind „un instrument util pentru o mai bună înțelegere între agenții economici, autoritățile publice, administratorii siturilor și organismele care se ocupă de conservarea naturii. Documentul va permite acestor entități să elaboreze proiecte sustenabile în domeniul acvaculturii care să îndeplinească obiectivele lor de producție, respectând în același timp valorile ecologice ale zonelor Natura 2000.”
Maria Damanaki, comisarul european pentru afaceri maritime și pescuit, a declarat: „Acvacultura joacă un rol important în UE în ceea ce privește accesul la resursele alimentare și este necesar să se utilizeze potențialul acesteia pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, securitatea alimentară, creșterea economică și ocuparea forței de muncă. La fel ca oricare dintre numeroșii utilizatori ai apelor noastre, acvacultura din UE trebuie să se dezvolte în mod durabil din punct de vedere ecologic, iar acest document ar trebui să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv.”
Orientările („Orientări privind acvacultura și Natura 2000 – Activități de acvacultură sustenabile în contextul rețelei Natura 2000”) prezintă contextul de politică al dezvoltării acvaculturii și al conservării biodiversității în Europa. Orientările examinează potențialul impact al principalelor sistemele de acvacultură asupra naturii și a vieții sălbatice, concentrându-se în special asupra metodelor și instrumentelor pentru a le evalua din perspectiva obiectivelor de conservare a siturilor. Orientările explică faptul că aceste riscuri ar trebui evaluate de la caz la caz și prezintă cea mai bună modalitate pentru reducerea la minimum sau evitarea în totalitate a riscurilor. Sunt prezentate mai multe studii de caz, cu exemple de bune practici care arată că dezvoltarea durabilă a acvaculturii poate fi compatibilă cu protecția naturii sau o poate consolida prin crearea habitatelor adecvate pentru care au fost desemnate multe situri. Orientările evidențiază beneficiile planificării strategice, datorită căreia cerințele legate de conservarea naturii și de dezvoltarea acvaculturii sunt analizate în mod integrat într-un stadiu incipient al procesului de planificare. Documentul oferă îndrumări pas cu pas privind procedurile de evaluare necesare, cu exemple relevante și recomandări practice.
Acesta este cel de-al cincilea document de orientare privind aplicarea legislației UE referitoare la natură în contextul unor sectoare strategice ale UE. Orientările publicate anterior au vizat energia eoliană, industria extracției de minereuri non-energetice, evoluțiile în porturi și estuare şi transportul pe căile navigabile interioare.
Context
Acvacultura contribuie din ce în ce mai mult la producția mondială de alimente de origine acvatică, având în vedere că, în cazul majorității stocurilor de pește din mediul sălbatic, limitele exploatării sustenabile sunt în prezent aproape atinse sau sunt depășite. În UE, acvacultura este o activitate economică importantă în multe regiuni costiere și continentale, însă a rămas stabilă în ultimii ani, în contrast evident cu tendințele de la nivel mondial. Reforma politicii comune în domeniul pescuitului are ca scop valorificarea în întregime a potențialului acvaculturii din UE în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020: sustenabilitate, securitate alimentară, creștere economică și ocuparea forței de muncă.
Natura 2000 este o vastă rețea de zone protejate în întreaga Europă, scopul rețelei fiind de a asigura supraviețuirea pe termen lung a celor mai valoroase și mai amenințate specii și habitate din Europa. În prezent, Natura 2000 acoperă aproape 18 % din suprafața terestră a UE și peste 217 000 km² din mările UE. Natura 2000 nu este un sistem de rezervații naturale stricte în care este interzisă orice activitate umană. În interiorul rețelei se pot desfășura activități precum agricultura, acvacultura, transportul, dezvoltarea infrastructurii, turismul, silvicultura și activitățile de agrement, cu condiția ca acestea să fie sustenabile și conforme cu obiectivele de conservare ale zonelor. Natura 2000 este unul dintre principalele instrumente de punere în aplicare a strategiei UE privind biodiversitatea, care urmărește să inverseze tendința de pierdere a biodiversității și să accelereze tranziția UE către o economie ecologică și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor.
Pagini Utile
● Document de orientare privind acvacultura și Natura 2000:
//ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/Aqua-N2000%20guide.pdf
● Mai multe informații cu privire la recentele evoluții ale politicii în sectorul acvaculturii:
//ec.europa.eu/fisheries/cfp/aquaculture/index_ro.htm
Politica UE privind natura și biodiversitatea:
//ec.europa.eu/environment/nature/index_en.htm
