– file de istorie a gulagului romanesc –
• Editura Polirom, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR) si Institutul Cultural Roman (ICR) va invita marti, 27 mai, ora 11.00, la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, Bucuresti, la lansarea cartii Marturie si document (volumul I, partile I-III) de Constantin Ticu Dumitrescu. Alaturi de autor, la eveniment vor lua cuvintul: Lucia Hossu-Longin, Marius Oprea, Ion Caramitru, Gheorghe Boldur-Latescu si Horia-Roman Patapievici • Marturie si document: „O carte bazata pe adevar si pe suferinte inimaginabile” Proiectul editorial semnat de Constantin Ticu Dumitrescu reprezinta o incercare de recompunere a istoriei gulagului romanesc. Autorul isi transcrie amintirile si scoate la lumina documente despre fapte pe care, in mare parte, le-a trait si le-a verificat prin propria sa viata.
Cel dintii volum este format din trei parti (partea I: „Recurs la memorie”; partile II si III: „Recurs la documente”). Cel de-al doilea, proiectat sa apara tot in trei parti (subintitulate „Martiri si eroi”), va putea fi gasit in librarii incepind cu toamna acestui an.
Aparitia primului volum a fost sprijinita de Florin Andronescu, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania si de catre detinutii politici din filialele AFDPR Bucuresti, Craiova, Constanta, Brasov, Arges si Targu-Mures.
Prima parte a volumului intii a fost scrisa intre anii 1979 si 1981, „in biroul-dormitor de pe piriul Tisita, in inima muntilor Vrancei, pe cind eram seful unui mic santier forestier”, dupa cum marturiseste autorul. „Scriam insa printre picaturi, pentru ca munceam din greu ca sa pot coordona acel santier, cu zeci de puncte de lucru dispersate si greu accesibile”, a tinut sa sublinieze Constantin Ticu Dumitrescu.
Senator PNTCD, pina in octombrie 1997, si membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei si petitii, intre 1992 si 1996, Constantin Ticu Dumitrescu este presedintele AFDPR, membru al Consiliului National de Studiere a Arhivelor Securitatii (CNSAS) si initiator al Legii lustratiei.
Autorul a intentionat sa publice aceasta carte „imediat dupa «Revolutia confiscata» din decembrie…”, insa implicarea in urgentele momentului (organizarea si afirmarea AFDPR, precum si participarea activa la viata politica si parlamentara, incepind cu cea din CPUN), nu i-a lasat timpul necesar transcrierii acestei prime parti a memoriilor sale. „Am fost prezent si am combatut in schimb, in toti acesti ani, in mass-media, prin sute de articole si interviuri, unele dintre ele referitoare si la cele petrecute in anchetele, temnitele si lagarele comuniste de exterminare”, a precizat Constantin Ticu Dumitrescu.
In ultimele doua parti ale volumui intii, autorul a incercat, in primul rind, sa redea pe intelesul tuturor anumite date si informatii referitoare la activitatea aparatului de represiune comunist, in special la cea a Securitatii. Prin sutele de documente fotocopiate din Arhivele Securitatii sau prin fotocopiile unor declaratii, articole de ziar, scrisori etc., Constantin Ticu Dumitrescu a urmarit, printre altele, sa dovedeasca faptul „ca ceea ce am scris in memoriile mele si ceea ce au probat cu suferinta lor sutele de mii de detinuti politici se bazeaza pe adevar si pe suferinte inimaginabile”.
Spre deosebire de alti autori care au abordat subiecte similare, autorul volumului a avut posibilitatea sa studieze arhivele Securitatii la CNSAS si la Ministerul Justitiei, obtinind legal copii ale unor documente importante. „Astfel mi-am putut legitima aceste memorii cu numeroase documente, de unde si titlul cartii”, a adaugat Constantin Ticu Dumitrescu.
„Daca pina la urma m-am hotarit totusi sa public aceste memorii, am facut-o inainte de toate ca o datorie de constiinta. Am trecut si eu prin iadul inchisorilor comuniste si aceasta experienta de viata si istorie traita si asumata poate servi celor care vin dupa noi, sa cunoasca si mai ales sa impiedice repetarea unui asemenea trecut. N-am fost eroul unei clipe de entuziasm, ci omul care, de-a lungul a mii de zile de temnita si anchete, a ramas dirz si demn in fata tuturor incercarilor si metodelor de anchetare, umilinta sau compromitere. N-am avut tinerete, insa am dobindit cel mai paradoxal titlu de noblete din istoria umanitatii, cel de detinut politic. Pentru a-l fi avut, incercarile erau insa atit de grele, incit costau adesea viata; cei care l-au primit nu l-au dorit si nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat nu si-au dat seama ca ne innobileaza, ci au crezut exact contrariul.” (Constantin Ticu Dumitrescu)
{mosloadposition user10}
