de Steen Jakobsen
Când discutăm despre o nouă emisiune monetară, trebuie să realizăm că studiile au demonstrat că impactul cel mai puternic se înregistrează mai degrabă la anunțarea ei, decât la producerea propriu-zisă. O analiză a precedentelor emisiuni arată o reducere de 50 până la 100 de puncte a prețului titlurilor și o inflație imediată de equities provocată de așa numitul “efect de îmbogățire”.
Realist vorbind, care a fost impactul net al QE1 și QE2? Președintele Băncii Federale Americane, Ben Bernanke a folosit 3.000 miliarde $ pentru a crea ce? Nimic! Șomajul este încă ridicat (peste 9%), piața imobiliară este tot în derivă, iar singurul succes al Băncii Federale este că piața acțiunilor s-a ridicat de la podea, unde ajunsese în martie 2009, când avea valoarea 666,00. Acum se vorbește însă de o finanțare interbancară și de pierderi nerealizate. Pare să semene cu 2008, nu-i așa? Sau ce ziceți de august 2010? Da, e o similitudine aproape perfectă cu anul trecut. Seamănă cu filmul Groundhog Day**.
Impactul unei noi emisiuni monetare la nivelul general al piețelor de capital ar putea fi mult mai limitat de această dată. Prevăd cel mult două până la opt săptămâni de tranzacționări lipsite de risc, dar cu o piață care nu va mai intra în pauză în vreme ce politicienii încearcă să tragă de timp. Ceea ce înseamnă că tonul ar putea fi unul pozitiv destul de curând. Trebuie să ne uităm la cifre și, comparând cu emisiunile monetare precedente, ne putem aștepta la cel mult o creștere a pieței cu 7-15% (față de 78 de procente la prima emisiune). Targetul ar fi 1250-1350 S&P cash.
Noua emisiune monetară ar putea însemna, totodată, sfârșitul perioadei de slăbiciune a dolarului american. Anticipez o perioadă de doi, trei ani până când America va fi din nou competitiva 100%, într-o competiție perfectă cu Asia. Cu o rată reală a șomajului de 17% și cu un dolar la cote joase record în SUA pare că americanii au încheiat un ciclu în termeni de cost al unității de forță de muncă și vor concura mai eficient pe piața comercială globală. Cred că după alegerile viitoare din SUA vom fi martorii unor politici de piață care vor fi foarte benefice producției în SUA. Este o temă pe care au dezbătut-o cei de la Boston Consulting Group într-un raport intitulat: “Made in the USA, Again2.” Noua emisiune monetară ar putea aduce beneficii celor care investesc în dolar, pe termen lung. Moneda americană va slăbi, mai întâi, apoi va deveni puternică. În sfârșit un semn că lumea se vindecă, economic vorbind.
Dacă ne întrebăm cum va reacționa piața de metale prețioase după această posibilă nouă emisiune, răspunsul e simplu. Cred că vom vedea aurul la valoarea de 3.000 USD, dacă nu chiar 4.000 USD, iar celelalte metale prețioase vor urma trendul. Acetsea fiind spuse, vom vedea ceva similar evolutiei dolarului: cresterea va fi urmată de o aversiune față de risc: la fiecare creștere cu 100 USD a aurului, riscul crește invers proporțional, pe măsură ce apar tot mai multe speculații.
Va fi un stimul monetar; întrebarea e în ce formă. Statele Unite se apropie rapid de un climat de creștere zero. Recesiunea curentă, în care SUA este de peste două trimestre se dovedește, statistic vorbind, foarte dificilă pentru populația americană majoritar tânără, inovatoare și mobilă. Dacă nu va exista o nouă emisiune monetară vom avea, probabil o nouă Operațiune Twist (inițiată de Trezoreria Americană în 1961) pentru a susține titlurile maturizate demult pe piață.
Această acțiune ar trebui direcționată specific către segmente relevante pentru industria de locuințe și finanțarea pe termen lung. Practic, Banca Federală ar trebui să cumpere titluri în zona de 10 până la 30 de ani a curbei de evoluție, cu un target preanunțat sub o anumită valoare, de exemplu 1,5% (acum se tranzacționează la 2,25%). Pentru a finanța așa ceva, Banca Federală trebuie să-și vândă short obligațiunile de Trezorerie maturizate, pentru a avea o balanță relativ neutră.
Adevărata întrebare rămâne: poate face Banca Federală Americană ceva pentru a stimula creșterea în afară de a menține dobânda de referință scăzută? Răspunsul este, probabil, un mare “NU!”. Impactul Băncii Federale asupra pieței este mai degrabă psihologic și mecanic. Când căutăm să obținem creștere într-un stat cu reguli economice vechi și înecat în datorii, numai politicile fiscale funcționează, ceea ce înseamnă că, atunci când ai datorii, trebuie să crești stimularea bugetară prin reducerea taxelor, disponibilizări în sectorul public și așa mai departe (nu este rețeta proprie; e mai degrabă aplicarea standardelor lui Keynes).
Măsurile fiscale înainte de alegeri sunt în mâinile Congresului American cu o opoziție politică imensă, însă povestea post-electorală va fi complet diferită.
Mai este o teorie potrivit căreia mediul cel mai propice creșterii este cel în care politicienii nu mai au voie să emită legi de natură fiscală – cum este situația actuală a SUA, până la alegeri. Gândiți-vă la Clinton: a avut un “program” major pregătindu-se să devină președinte, nu a reușit să aplice nimic în opt ani de mandat, și totuși au fost anii cu cea mai mare creștere economică din istoria Statelor Unite. Ce ne spune asta? Tăcerea radio totală funcționează ca economia micro: investitorii, consumatorii și companiile își ajustează comportamentul și consumul noii realități și apoi își continuă drumul. Ultimul lucru de care avem nevoie este “zgomotul politic” și promisiunile unor zile mai bune fără a putea argumenta cu ceva toate astea.
* tăcerea radio este un termen folosit în telecomunicații pentru a descrie o stare tehnică de întrerupere a semnalului stațiilor radio fixe sau mobile din motive de securitate.
** Groundhog Day, film realizat în 1993, cu Bill Murray și Andie MacDowell, în care eroul principal retrăiește permanent aceeași zi.
