Programul Operațional Infrastructura Mare 2014 -2020 (POIM), aprobat oficial de Comisia Europeană, conține recomandările WWF în ce privește integrarea biodiversității ca obiectiv trasversal în program. Programul are acum o axă prioritară dedicată finanțării proiectelor pentru natură, dar ia în considerare protejarea biodiversității și în cazul altor investiții, cum sunt infrastructura de transport sau managementul riscurilor la inundații.
Drumul până la acest rezultat a fost lung și a început în 2012, când WWF a fost acceptat ca membru cu drept de vot în Comitetul Interinstituțional pentru Acordul de Parteneriat (CIAP), un forum constituit la nivel național în cadrul căruia s-au stabilit prioritățile de dezvoltare ale României pentru perioada 2014 – 2020.
Au urmat numeroase dezbateri, consultări, focus-grupuri, comunicări scrise și întruniri ale grupurilor de lucru pe sectoare de interes unde au fost dezbătute prioritățile de finanțare.
Pe tot parcursul procesului, WWF a participat activ, fiind singura organizație de mediu din România care a contribuit cu propuneri concrete pe măsuri.
Ce s-a obținut?
– mai mulți bani pentru biodiversitate în cadrul Axei Prioritare 4 "Protecția mediului prin măsuri de conservare a biodiversității, monitorizarea calității aerului și decontaminarea siturilor poluate istoric". De la o alocare inițială de 50 mil euro s-a ajuns, în programul aprobat, la 350 mil euro, cu aproximativ 130 milioane mai mult decât în perioada 2007-2013
– prioritizarea implementării planurilor de management, a seturilor de măsuri de conservare și planurilor de acțiune pentru ariile naturale protejate, precum și a creării și menținerii coridoarelor ecologice și coridoarelor de migrație a speciilor și a reconstrucției ecologice a ecosistemelor de pe suprafaţa ariilor naturale protejate, inclusiv a siturilor Natura 2000. Finanțarea elaborării planurilor de management pentru siturile Natura 2000 va fi, de asemenea, continuată.
– ONG-urile și custozii ariilor naturale protejate sunt eligibili și pot aplica pentru fonduri europene alocate pentru biodiversitate. De asemenea, ONG-urile cu expertiză în reconstrucția ecologică sunt eligibile în parteneriate cu autoritățile pentru proiecte ce vizează adaptarea la schimbările climatice și managementul riscurilor extreme (inundații).
– protejarea biodiversității este luată în calcul și la nivelul priorităților de finanțare din POIM. Având în vedere că prin POIM sunt promovate o serie de măsuri de dezvoltare ce pot avea un impact negativ asupra biodiversității, soluțiile promovate pentru implementarea proiectelor trebuie să ia în considerare infrastructura verde și serviciile oferite de ecosisteme la momentul evaluării impactului asupra mediului.
– infrastrucutura verde și soluțiile oferite de ecosistemele naturale (zone umede, cu efect asupra prevenirii inundațiilor și deșertificării, stabilirea unor zone inundabile controlat și măsuri bazate pe ecosisteme) – au prioritate pentru finanțare în cadrul axei privind gestionarea riscurilor generate de creșterea incidenței evenimentelor extreme (inudații și secetă).
– microhidrocentralele nu sunt eligibile pentru finanțare prin POIM și nu sunt considerate ca prioritate de invesiție nici în Acordul de Parteneriat.
– dezvoltarea coridoarelor de transport (autostrazi etc. ) se va face prin promovarea infrastructurii verzi, în deplin acord cu ecosistemele naturale (de exemplu, utilizarea noilor tehnologii pentru pasaje și poduri), reducând astfel efectele negative asupra biodiversității.
Viziunea WWF asupra dezvoltării infrastructurii
În timp ce suntem de acord cu faptul că România are nevoie „de o infrastructură adecvat dezvoltată, modernă și sustenabilă”, există riscuri foarte mari în ceea ce privește degradarea biodiversității (cu consecințe nu doar ecologice, ci și sociale și economice). Infrastructura de transport, energetică și de gestionare a riscurilor extreme (ex. inundații, secetă) planificată și gestionată ineficient poate cauza pierderi pentru biodiversitate, prin fragmentarea habitatelor și periclitarea speciilor, astfel găsirea soluțiilor adecvate a devenit o preocupare și a Uniunii Europene.
Încă din anul 2006, WWF-România le-a amintit constant autorităților române de faptul că grija pentru natură ar trebui să fie prioritară, fiind baza oricărei dezvoltări. Dialogul constant cu ministerele relevante și alte instituții din subordine au mers pe ideea că măsurile de protecție și conservare a naturii nu sunt un impediment pentru dezvoltare, ci o obligație națională și europeană și, mai mult decât atât, un avantaj în dezvoltare. România, considerată ca fiind una din cele mai bogate ţări europene din punctul de vedere al resurselor naturale, nu trebuie să repete greşelile altor ţări, care în ultimii ani şi-au distrus natura, iar acum investesc sume serioase pentru a reconstrui ceea ce au pierdut.
WWF nu se limitează la integrarea formală a conservării naturii, ci va urmări îndeaproape proiectele relevante pentru organizație în special pe sectoarele de transport, energie, schimbări climatice și managementul riscurilor, pentru a ne asigura că măsurile de pe hârtie se vor regăsi și în proiectele propriu-zise și în final, pe teren.
Mai mult decât atât, în cadrul proiectului „Guvernare participativă activă pentru dezvoltare durabilă prin reconstrucția ecologică a luncii Dunării” WWF pune bazele unui model de dezvoltare durabilă prin promovarea beneficiilor renaturării zonelor umede în lunca Dunării, cu implicarea factorilor de interes de la nivel local, dar și a autorităților publice la nivel național pentru găsirea celor mai fezabile soluții pentru implementarea initiațivelor de reconstrucție ecologică a zonelor umede în lunca Dunării. Prioritizarea finanțării infrastructurii verzi și soluțiilor bazate pe ecosisteme în cazul gestionării riscurilor extreme este un rezultat ce va ajuta la atingerea obiectivelor proiectului a declarat Raluca Dan, manager politici publice WWF.
Proiectul derulat de WWF, Guvernare participativă activă pentru dezvoltare durabilă prin reconstrucția ecologică a luncii Dunării, se bazează pe ideea renaturării luncii Dunării, propice pentru dezvoltarea socio-economică a comunităților locale, aducând totodată beneficii autorităților locale sau proprietarilor de terenuri agricole din incintele îndiguite din lungul Dunării. Acesta este finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România, cu suma de 150 000 euro și se va finaliza în aprilie 2016.
